14.7.2014
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 223/18
Recurs introdus la 22 aprilie 2014 de Jean-Pierre Bodson și alții împotriva Hotărârii din 12 februarie 2014 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-83/12, Bodson și alții/BEI
(Cauza T-241/14 P)
2014/C 223/23
Limba de procedură: franceza
Părțile
Recurenți: Jean-Pierre Bodson (Luxemburg, Luxemburg), Dalila Bundy (Cosnes-et-Romain, Franța), Didier Dulieu (Roussy-le-Village, Franța), Marie-Christel Heger (Nospelt, Luxemburg), Evangelos Kourgias (Senningerberg, Luxemburg), Manuel Sutil (Luxemburg), Patrick Vanhoudt (Gonderange, Luxemburg) și Henry von Blumenthal (Bergem, Luxemburg) (reprezentant: L. Levi, avocat)
Cealaltă parte din procedură: Banca Europeană de Investiții
Concluziile
Recurenții solicită Tribunalului:
—
anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene din 12 februarie 2014 în cauza F-83/12;
—
admiterea în consecință a pretențiilor recurenților formulate în primă instanță și, prin urmare,
—
anularea deciziilor de a aplica recurenților o primă în temeiul noului sistem de performanțe, astfel cum rezultă din Decizia din 14 decembrie 2010 a Consiliului de administrație și din Deciziile din 9 noiembrie 2010 și din 16 noiembrie 2011 ale Comitetului de management, decizia individuală de punere în aplicare fiind cuprinsă în fișa din aprilie 2012, adusă la cunoștința persoanelor în cauză cel mai devreme la 22 aprilie 2012;
—
prin urmare,
—
obligarea pârâtei la plata diferenței de remunerație care rezultă din Decizia din 14 decembrie 2010 a Consiliului de administrație și din Deciziile din 9 noiembrie 2010 și din 16 noiembrie 2011, față de aplicarea regimului de prime precedent; această diferență de remunerație trebuie majorată cu penalități de întârziere calculate de la 22 aprilie 2012 până la plata integrală, aceste penalități fiind stabilite la nivelul ratei aplicate de BCE, majorată cu 3 puncte;
—
obligarea pârâtei la plata de daune interese pentru prejudiciul suferit în urma pierderii puterii de cumpărare, acest prejudiciu fiind evaluat ex aequo et bono, și, cu titlu provizoriu, la plata a 1,5 % din remunerația lunară a fiecărui recurent;
—
dacă este cazul, invitarea pârâtei să prezinte, în lipsa prezentării spontane și cu titlu de măsuri de organizare a procedurii, a următoarelor documente:
—
procesul-verbal al reuniunii Consiliului de administrație al BEI din 13 decembrie 2011;
—
proiectele stabilite de departamentul de resurse umane din data de 22 iunie 2011 (RH/P&O/2011-119), din data de 20 octombrie 2011 (RH/P&O/2011-74) și din data de 25 ianuarie 2012;
—
obligarea pârâtei la plata integrală a cheltuielilor de judecată;
—
obligarea pârâtei la plata integrală a cheltuielilor de judecată efectuate în fața celor două instanțe.
Motivele și principalele argumente
În susținerea recursului, recurenții invocă cinci motive.
1.
Primul motiv, întemeiat pe neregularitatea procedurii, constând în aceea că Tribunalul Funcției Publice a refuzat să procedeze la măsurile de organizare solicitate de reclamanți.
2.
Al doilea motiv, întemeiat pe nerespectarea diferenței de natură dintre raportul de muncă contractual și raportul de muncă statutar, pe nerespectarea condițiilor fundamentale ale raportului de muncă, pe nerespectarea calificării juridice a Protocolului de acord, pe denaturarea dosarului și pe încălcarea de către judecător a obligației sale de motivare.
3.
Al treilea motiv, întemeiat pe nerespectarea drepturilor dobândite și a încrederii legitime, precum și pe încălcarea obligației de motivare.
4.
Al patrulea motiv, întemeiat pe nerespectarea principiilor securității juridice, neretroactivității și previzibilității, precum și pe încălcarea obligației de solicitudine și a obligației de motivare.
5.
Al cincilea motiv, întemeiat pe nerespectarea controlului erorii vădite de apreciere și pe denaturarea dosarului.
Full & Egal Universal Law Academy