14.7.2014
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 223/22
Acțiune introdusă la 28 aprilie 2014 – Hydro Aluminium Rolled Products și alții/Comisia
(Cauza T-263/14)
2014/C 223/27
Limba de procedură: germana
Părțile
Reclamante: Hydro Aluminium Rolled Products GmbH (Grevenbroich, Germania), Aluminium Norf GmbH (Neuss, Germania) și Trimet Aluminium SE (Essen, Germania) (reprezentanți: U. Karpenstein și C. Johann, avocați)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamantele solicită Tribunalului:
—
anularea Deciziei Comisiei Europene din 18 decembrie 2013 adoptată în procedura ajutor de stat SA.33995 (2013/C) (ex 2013/NN) – Germania, Sprijin pentru energia electrică produsă din surse regenerabile și reducerea suprataxei aferente energiei din surse regenerabile pentru utilizatorii mari consumatori de energie, C(2013) 4424 final, conform articolului 264 TFUE;
—
obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată;
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamantele invocă două motive.
1.
Primul motiv, întemeiat pe inexistența resurselor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE
Prin intermediul primului motiv, reclamantele invocă faptul că Comisia a considerat în mod eronat „resursă de stat” în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE fluxurile financiare reglementate de Legea privind prioritatea acordată energiei din surse regenerabile (Gesetz für den Vorrang Erneuerbarer Energien, denumită în continuare „Legea EEG”).
—
Comisia a afirmat în mod eronat că fluxurile financiare reglementate de Legea EEG presupun intervenția unor „resurse de stat” în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE.
—
Suprataxa aferentă energiei din surse regenerabile a fost plătită numai de către persoane private. Veniturile strânse nu pot fi imputate statului. Lipsește controlul necesar constant al statului și, prin urmare, posibilitatea efectivă a autorității de a avea acces la respectiva suprataxă, în ceea ce privește reducerea acesteia în favoarea utilizatorilor mari consumatori de energie.
—
În orice caz, reducerea suprataxei în favoarea utilizatorilor mari consumatori de energie nu conduce la o renunțare din partea statului la niște venituri pe care statul ar fi putut în mod normal să le perceapă. O astfel de reducere este finanțată numai din resurse private, și anume prin intermediul unei suprataxe mai mari pentru fiecare kilowatt-oră de energie electrică consumată pentru consumatorii finali neprivilegiați. Așa-zisa schemă specială de compensare din Legea EEG nu are așadar efect asupra cuantumului total al veniturilor care rezultă din suprataxa aferentă energiei din surse regenerabile, ci au efect numai asupra repartizării interne a sarcinilor fiscale.
2.
Al doilea motiv, întemeiat pe inexistența unui avantaj selectiv în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE.
Prin intermediul celui de al doilea motiv, reclamantele susțin că, contrar a ceea ce susține Comisia, așa-zisa schemă specială de compensare din Legea EEG nu prevede nicio favorizare selectivă în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE. Diferențierea dintre consumatorii mari de energie electrică și consumatorii care nu au un mare consum de energie electrică este inerent logicii sistemului de suprataxare din Legea EEG și, prin urmare, nu este a priori selectiv.
Full & Egal Universal Law Academy