14.7.2014
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 223/42
Acțiune introdusă la 2 mai 2014 – egeplast international/Comisia
(Cauza T-291/14)
2014/C 223/45
Limba de procedură: germana
Părțile
Reclamantă: egeplast international GmbH (Greven, Germania) (reprezentant: A. Rosenfeld, avocat)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
—
anularea Deciziei C(2013) 4424 final a Comisiei Europene din 18 decembrie 2013 privind ajutorul de stat SA.33995 (2013/C) (ex 2013/NN) – Germania, Sprijin pentru energia electrică produsă din surse regenerabile și reducerea suprataxei pe energia din surse regenerabile pentru utilizatorii mari consumatori de energie;
—
obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamanta invocă în esență următoarele motive.
1.
Lipsa favorizării în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE
—
Reclamanta invocă faptul că schema specială de compensare din Legea germană privind prioritatea acordată energiei din surse regenerabile (Gesetz für den Vorrang Erneuerbarer Energien, denumită în continuare „Legea EEG”) nu ar favoriza reclamanta în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, ci numai ar atenua o sarcină grea asupra competitivității reclamantei, care nu ar fi fost impusă decât prin instituirea suprataxei aferente energiei din surse regenerabile. Această schemă ar compensa parțial un dezavantaj, fără să aducă un avantaj.
2.
Lipsa selectivității
—
Reclamanta susține că, nefiind limitată la anumite întreprinderi sau anumite sectoare de producție, schema specială de compensare nu ar fi selectivă. Și în practică, tipurile de utilizatori care au beneficiat de schema de compensare ar fi la fel de diversificate. Schema în cauză s-ar integra fără probleme în Legea EEG din 2012 și ar permite un regim de sarcini inerent sistemului aferent energiei din surse regenerabile.
3.
Lipsa resurselor de stat sau imputabile statului
—
În continuare, reclamanta susține că veniturile din suprataxa aferentă energiei din surse regenerabile nu ar fi din resurse de stat sau imputabile statului. Suprataxa ar permite plata creanței de drept civil ca rambursare a cheltuielilor suportate pentru comercializarea energiei electrice pe care operatorii rețelei de transport și de sistem (denumiți în continuare „OTS”) ar putea să o invoce împotriva furnizorilor de electricitate. Cuantumul suprataxei ar fi stabilit de OTS fără nicio intervenție a statului. Competențele recunoscute Bundesnetzagentur (Agenția Federală a Rețelelor) ar servi numai controlului legalității stabilirii de către OTS a cuantumului suprataxei. Acestea nu ar conferi Bundesnetzagentur nici dreptul de control permanent, nici puterea de a dispune de veniturile obținute din această suprataxare.
4.
Inexistența denaturării concurenței și a afectării schimburilor comerciale
—
Reclamanta susține că din cauza caracterului nestatal al veniturilor obținute din suprataxare, plafonările suprataxei aferente energiei din surse regenerabile nu ar constitui o renunțare la veniturile de stat. Lipsa renunțării ar rezulta și din faptul că diminuarea eventuală a veniturilor plătite în contul suprataxei ar fi compensată prin intermediul unor resurse private, printr-o creștere a suprataxei aplicate consumatorilor finali neprivilegiați.
Full & Egal Universal Law Academy