4.8.2014
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 253/51
Acțiune introdusă la 10 iunie 2014 – Duro Felguera/Comisia
(Cauza T-401/14)
2014/C 253/67
Limba de procedură: spaniola
Părțile
Reclamantă: Duro Felguera, SA (Gijón, Spania) (reprezentant: A. López Gómez, avocat)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
—
anularea deciziei atacate;
—
în subsidiar, anularea deciziei prin care se califică ansamblul de măsuri fiscale grupate sub denumirea de sistemul spaniol în materie de leasing fiscal („SEAF”) drept ajutor de stat nou și incompatibil cu piața internă;
—
în subsidiar, anularea articolelor 1 și 4 din decizia atacată, care identifică entitățile investitoare ale grupurilor de interes economic (GIE) ca fiind unicii beneficiari ai acestor ipotetice ajutoare și, astfel, ca fiind singurele persoane cărora le revine obligația de recuperare;
—
în subsidiar, anularea articolului 4 din decizia atacată, în măsura în care prin acesta se dispune recuperarea pretinselor ajutoare cu încălcarea principiilor generale ale dreptului UE;
—
în subsidiar, anularea articolului 4 din decizia atacată, în măsura în care se pronunță cu privire la legalitatea contractelor private încheiate între investitori și alte entități și
—
obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.
Motivele și principalele argumente
Decizia atacată în prezenta procedură este aceeași ca în cauza T-515/13, Spania/Comisia.
În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șase motive.
1.
În cadrul primului motiv, reclamanta consideră că decizia atacată încalcă articolul 107 TFUE prin faptul că califică SEAF și măsurile care îl constituie drept ajutor de stat. Reclamanta susține că abordarea globală pe care se bazează Comisia este eronată, aceasta confundând un ansamblu de tranzacții juridice private, realizate de contribuabili pentru a-și optimiza profiturile, cu stabilirea unui mecanism ad hoc de către autoritățile fiscale pentru a produce avantaje fiscale.
2.
Al doilea motiv este întemeiat pe faptul că Comisia a determinat în mod eronat beneficiarul ajutorului, întrucât Comisia însăși a recunoscut că cel care primește ajutorul, sau cea mai mare parte a acestuia, este armatorul care dobândește nava, iar nu GIE-ul. Astfel, chiar dacă amortizarea anticipată este solicitată de GIE și profită într-o primă etapă membrilor acestuia, 90 % din aceasta este transferată societăților maritime.
3.
În cadrul celui de al treilea motiv, reclamanta consideră că au fost încălcate articolele 107 și 108 TFUE prin faptul că Comisia a calificat sistemul spaniol de impozitare pe tonaj în anumite cazuri ca fiind un ajutor nou, în loc să îl califice drept ajutor existent.
4.
Prin intermediul celui de al patrulea motiv, reclamanta invocă încălcarea articolelor 107 și 296 TFUE ca urmare a faptului că Comisia nu a prezentat în mod suficient motivele pentru care a considerat că beneficiarii unici și ultimi ai ajutorului de stat, obligați să asigure recuperarea, sunt GIE-ul și investitorii săi.
5.
În al cincilea rând, în subsidiar, reclamanta invocă imposibilitatea de a dispune recuperarea ajutorului, ținând seama de faptul că decizia atacată încalcă principiile generale ale egalității de tratament, proporționalității și încrederii legitime.
6.
În al șaselea rând, în subsidiar, reclamanta arată că a avut loc o încălcare a principiului atribuirii de competențe în temeiul articolelor 107 și 108 TFUE, a articolului 14 din Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului și a articolului 16 din Carta drepturilor fundamentale a UE, ca urmare a faptului că decizia atacată se pronunță asupra validității unor clauze contractuale cuprinse în contracte private încheiate în temeiul dreptului spaniol de investitori cu alte entități.
Full & Egal Universal Law Academy