EUR-Lex -  62014TN0441 - RO

8.9.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 303/36

Acțiune introdusă la 16 iunie 2014 – Brugg Kabel și Kabelwerke Brugg/Comisia

(Cauza T-441/14)

2014/C 303/45

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamante: Brugg Kabel AG (Brugg, Elveția), Kabelwerke Brugg AG Holding (Brugg) (reprezentanți: A. Rinne, A. Boos și M. Lichtenegger, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—

în temeiul articolului 264 primul paragraf TFUE, anularea articolului 1 punctul 2, a articolului 2 litera (b) și, în măsura în care privește pe reclamante, a articolului 3 din decizia pârâtei din 2 aprilie 2014 în cazul AT.39610 – Power Cables;

—

cu titlu subsidiar, în temeiul articolului 261 TFUE și al articolului 31 din Regulamentul nr. 1/2003 și potrivit aprecierii Tribunalului, reducerea cuantumului amenzii aplicate reclamantelor la articolul 2 litera (b) din decizia pârâtei din 2 aprilie 2014 în cazul AT.39610 – Power Cables;

—

în orice caz, în temeiul articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamante.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă șase motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil întrucât a fost refuzat accesul la dosar, iar notificarea solicitării de informații și comunicarea privind obiecțiunile au fost efectuate în limba engleză:

—

în acest context, reclamantele susțin, printre altele, că pârâta ar fi trebuit să examineze observațiile prezentate de ceilalți destinatari ai comunicării privind obiecțiunile în același mod ca eventualele acte dezincriminatoare;

—

în plus, în cazurile de încălcare uniformă și continuă sau unică și repetată, accesul la dosar în privința observațiilor prezentate de ceilalți participanți referitoare la comunicarea privind obiecțiunile reprezintă contraponderea procedurală a imputării încălcării celorlalți participanți;

—

mai mult, reclamantele susțin că, fiind întreprinderi cu sediul într-un canton de limbă germană, Aargau (Elveția), au dreptul ca pârâta să le adreseze corespondența în limba germană deoarece este vorba despre o limbă oficială, respectiv o limbă de lucru a pârâtei.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe necompetența pârâtei în ceea ce privește încălcările săvârșite în țări terțe, care nu produc efecte în cadrul SEE:

—

în acest context, reclamantele susțin că simpla afirmație generală referitoare la o încălcare uniformă și continuă sau unică și repetată nu este suficientă pentru a întemeia competența pârâtei în privința încălcărilor săvârșite în țările terțe. Dimpotrivă, chiar într-un asemenea caz, pârâta ar fi trebuit să examineze în detaliu proiectele și comportamentele în afara SEE, având în vedere efectele lor directe, substanțiale și previzibile în cadrul SEE.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea prezumției de nevinovăție, întrucât au fost modificate și extinse standardele de probațiune pentru o încălcare uniformă și continuă sau unică și repetată:

—

încălcările nu au caracter uniform, în special în măsura în care acestea se referă la cablurile electrice terestre și submarine, deoarece nu există identitate nici cu privire la mărfuri și servicii, nici cu privire la modalitatea de punere în aplicare, ci numai o identitate parțială a întreprinderilor participante și a persoanelor juridice. În plus, încălcările nu sunt complementare;

—

pârâta ar fi trebuit să furnizeze probe solide și concordante ale încălcării în cazul fiecărui participant, în special pentru debutul încălcării, dar și pentru perioada neîntreruptă a acesteia;

—

în cazul unei simple participări directe parțiale la o încălcare uniformă și continuă sau unică și repetată, pârâta trebuie să dovedească efectiv că întreprinderea în cauză a dorit să contribuie la îndeplinirea tuturor obiectivelor comune și că a avut cunoștință despre toate comportamentele ilicite ale celorlalți participanți în cadrul planului general ori că putea să le prevadă. Întrucât pârâta nu a dovedit acest aspect sau nu l-a dovedit în totalitate, nu ar fi trebuit să stabilească în sarcina reclamantelor răspunderea pentru întregul comportament anticoncurențial.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de investigare și a obligației de motivare, ca urmare a unei constatări eronate a situației de fapt și a denaturării probelor:

—

în opinia reclamantelor, decizia se întemeiază pe o serie de prezumții referitoare la situația de fapt în privința cărora pârâta nu a furnizat probe solide și concordante. În special, în ceea ce privește debutul prezumat al participării reclamantelor, pârâta a denaturat probele, a tras concluzii speculative și nu a luat în considerare explicații alternative cel puțin la fel de plauzibile;

—

în plus, decizia este contradictorie întrucât, deși în dispozitiv se constată o încălcare unică și repetată, motivarea privește doar o încălcare uniformă și continuă.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului substanțial prin aplicarea eronată a articolului 101 TFUE și a articolului 53 din Acordul privind SEE:

Pârâta a încălcat articolul 101 TFUE și articolul 53 din Acordul privind SEE întrucât a imputat reclamantelor acorduri între celelalte întreprinderi participante referitoare la conceptul juridic al unei încălcări uniforme și continue sau unice și repetate, în privința căreia, în mod obiectiv, reclamantele nu s-au aflat în situația să participe la aceasta.

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe un abuz de putere printr-o stabilire eronată a amenzii:

—

derogarea de la regula de bază cuprinsă la punctul 13 din Orientările privind calcularea amenzilor în cadrul stabilirii anilor de referință este arbitrară deoarece nu a fost suficient motivată;

—

în plus, o majorare suplimentară de 2 % este nelegală și încalcă interdicția ne bis in idem la aprecierea gravității încălcării în cadrul stabilirii cuantumului de bază pentru o încălcare uniformă și continuă sau unică și repetată, a cărei gravitate este stabilită în mod uniform la doar 15 % și în același mod pentru participarea la anumite componente ale încălcării globale. Cu ocazia stabilirii cuantumului de bază, pârâta ar fi trebuit să fi avut deja în vedere că reclamantele nu erau răspunzătoare pentru întreaga încălcare;

—

prin calificarea reclamantelor drept participanți secundari sau accesorii, pârâta ar fi trebuit să se întemeieze pe rolul efectiv al acestora în cadrul încălcării globale, iar nu pe numărul ocazional și lipsit de importanță al mijloacelor de probă;

—

de asemenea, reducerea amenzii cu 5 % este foarte mică și nu corespunde nici importanței relative a organizatorilor înțelegerii și a participanților principali, pe de o parte, și nici participării complet nesemnificative a reclamantelor, pe de altă parte.

Full & Egal Universal Law Academy