8.9.2014
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 303/46
Acțiune introdusă la 1 iulie 2014 – Vidmar și alții/Uniunea Europeană
(Cauza T-507/14)
2014/C 303/54
Limba de procedură: croata
Părțile
Reclamanți: Vedran Vidmar (Zagreb, Croația), Saša Čaldarević (Zagreb), Irena Glogovšek (Zagreb), Gordana Grancarić (Zagreb), Martina Grgec (Zagreb), Ines Grubišić (Vranjic, Croația), Sunčica Horvat Peris (Karlovac, Croația), Zlatko Ilak (Samobor, Croația), Mirjana Jelavić (Virovitica, Croația), Romuald Kantoci (Pregrada, Croația), Svjetlana Klobučar (Zagreb), Ivan Kobaš (Županja, Croația), Zlatko Kovačić (Sesvete, Croația), Tihana Kušeta Šerić (Split, Croația), Damir Lemaić (Zagreb), Željko Ljubičić (Solin, Croația), Gordana Mahovac (Nova Gradiška, Croația), Martina Majcen (Krapina, Croația), Višnja Merdžo (Rijeka, Croația), Tomislav Perić (Zagreb), Darko Radić (Zagreb), Damjan Saridžić (Zagreb), Darko Graf (Zagreb) (reprezentant: D. Graf, avocat)
Pârâtă: Uniunea Europeană
Concluziile
Reclamanții solicită Tribunalului:
—
Printr-o hotărâre interlocutorie, obligarea Uniunii Europene, potrivit articolului 340 al doilea paragraf din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, să repare în întregime prejudiciul material suferit de toți reclamanții în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2012 și data de începere a activității lor de agenți publici de executare croați în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) și cu anexa VII punctul 1 din actul de aderare, care sunt obligatorii din punct de vedere juridic pentru toate cele 28 de state semnatare ale Tratatului privind aderarea Republicii Croația la Uniunea Europeană din 9 decembrie 2011, precum și pentru Comisia Europeană, acest prejudiciu rezultând din faptul că Comisia Europeană nu și-a îndeplinit obligația de control (monitorizare) care i-a fost conferită prin articolul 36 alineatele (1) și (2) din actul de aderare și care era menită să asigure că Republica Croația își va respecta angajamentul de a garanta începerea exercitării funcțiilor agenților publici de executare croați de la 1 ianuarie 2012, angajament luat cu ocazia negocierilor privind aderarea Republicii Croația la Uniunea Europeană în cadrul capitolului 23 – „Sistemul judiciar și drepturile fundamentale” și care a fost înscris în Anexa VII punctul 1 din Actul de aderare, „Angajamente specifice asumate de Republica Croația în cadrul negocierilor de aderare”, care prevede: „1. Să asigure în continuare punerea în aplicare efectivă a strategiei sale de reformă judiciară și a planului de acțiune”.
—
suspendarea dezbaterilor cu privire la cuantumul întregului prejudiciu material a cărui reparare este solicitată de reclamanți Uniunii Europene în cadrul prezentei acțiuni până la momentul în care hotărârea interlocutorie dobândește autoritate de lucru judecat;
—
după ce hotărârea interlocutorie menționată la prima liniuță va fi dobândit autoritate de lucru judecat și după încheierea dezbaterilor și a administrării probelor privind determinarea cuantumului întregului prejudiciu material a cărui reparare este solicitată de reclamanți în cadrul prezentei acțiuni, obligarea Uniunii Europene la plata de despăgubiri în favoarea fiecăruia dintre reclamanți pentru prejudiciul material suferit ca o consecință a omisiunii nelegale a Comisiei, astfel cum a fost prezentată la prima liniuță, și anume pentru întreaga pagubă efectivă (damnum emergens) și pentru întregul folos nerealizat (lucrum cessans), suferite de reclamanți în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2012 și data la care Tribunalul va adresa solicitările corespunzătoare Ministerului de Finanțe și Ministerului Justiției din Republica Croația, în cuantum de 6 00 000 de euro pentru fiecare an civil și pentru fiecare reclamant, cu dobânzi de întârziere de 12 % pe an, calculate astfel:
—
de la 1 ianuarie 2012 și până la plata efectivă a întregii pagube efective;
—
de la 1 ianuarie 2013 până la plata efectivă a întregului folos nerealizat de reclamanți în anul 2012;
—
de la 1 ianuarie 2014 până la plata efectivă a întregului folos nerealizat de reclamanți în anul 2013;
—
de la 1 ianuarie 2015 până la plata efectivă a întregului folos nerealizat de reclamanți în anul 2014;
—
după ce hotărârea interlocutorie menționată la prima liniuță va fi dobândit autoritate de lucru judecat și după încheierea dezbaterilor și a administrării probelor corespunzătoare pentru determinarea cuantumului solicitat în speță, obligarea Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată efectuate de fiecare dintre reclamanți.
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamanții invocă motive care sunt în esență identice cu cele care au fost invocate în cadrul cauzei T-109/14, Škugor și alții/Uniunea Europeană (1).
(1) JO C 142, p. 38
Full & Egal Universal Law Academy