15.9.2014
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 315/70
Acțiune introdusă la 4 august 2014 – Aduanas y Servicios Fornesa/Comisia
(Cauza T-580/14)
2014/C 315/115
Limba de procedură: spaniola
Părțile
Reclamantă: Aduanas y Servicios Fornesa, SL (Lleida, Spania) (reprezentant: I. Toda Jiménez, avocat)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
—
anularea deciziei atacate;
—
recunoașterea și declararea dreptului reclamantei la remiterea taxelor vamale solicitate acesteia în acordul de lichidare din 27 iunie 2011 al Dependencia Regional de Aduanas e Impuestos Especiales de la delegación Especial de Cataluña (Biroul regional al vămilor și impozitelor speciale al delegației speciale din Catalonia), conform conceptului fiscal de Tarifa Exterior Comunidad (tarif extern Comunitate), exercițiile 2006, 2007 și 2008, și în cuantum de 2 4 53 003,38 euro și
—
obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei acțiuni în anulare.
Motivele și principalele argumente
Reclamanta din prezenta procedură solicită anularea Deciziei din 15 aprilie 2014 a Comisiei, adoptată în dosarul REM 02/2012, prin care reclamantei i s-a refuzat remiterea taxelor vamale percepute în legătură cu operațiunile de import de „sirop de zahăr aromatizat sau cu adaos de coloranți” declarat inițial ca fiind transformat în Andorra, operațiuni în care aceasta a intervenit în calitate de comisionar în vamă, ca reprezentant indirect al importatorului.
În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.
1.
Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 239 din Codul Vamal, întrucât Comisia ar fi săvârșit o eroare în aprecierea situației speciale și ar fi omis să evalueze faptele relevante pentru adoptarea deciziei
—
În acest sens, reclamanta susține că comisionarul în vamă nu avea legătură cu procesul de fabricație a produsului importat, care a fost factorul cheie pentru solicitarea și plata taxelor vamale, că activitatea importatorului era complexă și era necunoscută de comisionarul în vamă, că autoritățile vamale spaniole nu i-au comunicat suspiciunile lor privind activitatea importatorului și nu au adoptat nicio măsură preventivă, că certificatele EUR-1 prin care se garantau importurile au fost confirmate de două ori de autoritățile din Andorra și că inclusiv primele analize ale autorităților vamale spaniole confirmau că produsele se calificau pentru aplicarea regimului preferențial.
2.
Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 239 din Codul Vamal Comunitar, întrucât nu ar exista o „intenție de fals” sau o „neglijență flagrantă” care să excludă remiterea solicitată a taxelor
—
În acest sens, reclamanta susține că Comisia se limitează să enumere o serie de operațiuni posibile care se presupune că ar fi putut fi efectuate de comisionarul în vamă și care l-ar fi putut determina pe acesta să pună la îndoială legalitatea operațiunilor de import. Totuși, de aici nu rezultă în niciun caz o „intenție de fals” sau o „neglijență flagrantă” a comisionarului în vamă, motiv pentru care remiterea nu este exclusă.
—
Reclamanta subliniază de asemenea buna-credință și diligența de care comisionarul în vamă a dat dovadă în permanență.
Full & Egal Universal Law Academy