20.10.2014
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 372/19
Acțiune introdusă la 4 august 2014 – Slovenia/Comisia
(Cauza T-585/14)
2014/C 372/24
Limba de procedură: slovena
Părțile
Reclamantă: Republica Slovenia (reprezentant: L. Bembič, procurorul general)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
—
anularea deciziei conținute în scrisoarea Comisiei Europene, Direcția Generală Buget, nr.oBUDG/B/03MV D (2014) 1782918, din 2 iunie 2014 prin care, pe de o parte, se constată că reclamanta ar fi responsabilă financiar pentru o pierdere a unor resurse proprii din bugetul Uniunii, întrucât o cantitate de zahăr a fost importată în afara sistemului contingentelor tarifare de import, iar resursele pentru acest import nu au fost stabilite și prin care, pe de altă parte, se dispune reclamantei să pună la dispoziția bugetului Uniunii o sumă echivalentă cu resursele proprii pierdute care se ridică, în cazul în care certificatul de import a fost utilizat în integralitate, la 1 2 57 000,00 de euro;
—
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șase motive.
1.
Primul motiv se întemeiază pe o eroare vădită de apreciere
—
Comisia ar fi constatat în mod eronat, în decizia atacată conținută în scrisoare, că pierderea resurselor proprii s-ar datora unor erori săvârșite de importator în cererea sa de eliberare a unui certificat de import și pe care autoritățile slovene nu le-ar fi descoperit în timp util.
—
Importatorul și-ar fi completat și rectificat cererea în timp util, în timp ce erorile s-ar fi produs cu ocazia transmiterii către Comisie din partea Agenției Republicii Slovenia pentru piețele agricole și dezvoltarea rurală a cererilor de eliberare a certificatelor de import în temeiul cotelor AMIS ale Comisiei, iar aceasta exclusiv din cauza carențelor sistemului cotelor AMIS.
2.
Al doilea motiv se întemeiază pe încălcarea normelor privind procedura decizională a Comisiei
—
Scrisoarea care conține decizia atacată ar fi semnată de directorul Direcției Generale Buget, deși Comisia ca organ colegial ar fi competentă să decidă cu privire la răspunderea financiară a reclamantei pentru pierderea resurselor proprii ale Uniunii.
3.
Al treilea motiv se întemeiază pe o motivare insuficientă a deciziei și pe un temei juridic eronat
—
Comisia nu ar fi motivat suficient scrisoarea în discuție, care conține decizia privind răspunderea financiară a reclamantei, în măsura în care nu ar fi fost posibil să se aprecieze dacă această scrisoare era legitimă și conformă cu dreptul substanțial, cu consecința încălcării articolului 296 TFUE și a regulamentului intern al Comisiei.
—
În plus, Comisia nu ar fi comunicat temeiurile juridice adecvate care stau la baza propriei decizii potrivit cărora în speță s-ar fi constatat o pierdere a resurselor și că reclamanta este responsabilă financiar pentru acestea.
4.
Al patrulea motiv se întemeiază pe încălcarea dreptului la apărare și a dreptului de a fi audiat
—
Comisia nu a adus la cunoștința reclamantei, înainte de adoptarea deciziei atacate, toate elementele de fapt și de drept pe care se întemeiază decizia sa, ceea ce ar constitui o încălcare a dreptului la apărare și a dreptului de a fi audiat.
5.
Al cincilea motiv se întemeiază pe lipsa controlului Comisiei
—
Eroarea reclamantei în tratarea cererii de eliberare a certificatului de import ar fi o consecință a carențelor sistemului informatic și electronic din cadrul sistemului cotelor AMIS, instituit și administrat de Comisie; în consecință, reclamanta nu ar fi responsabilă pentru eroarea săvârșită.
6.
Al șaselea motiv se întemeiază pe încălcarea principiilor proporționalității, securității juridice și prevenirii îmbogățirii fără justă cauză
—
Reclamanta susține că, ținând seama de faptul că nu a existat o pierdere a resurselor proprii, impunerea unei responsabilități financiare pentru o eroare în înregistrarea datelor în sistemul informatic deficient al Comisiei constituie o îmbogățire fără justă cauză a Uniunii.
—
S-ar încălca de asemenea principiul securității juridice, în măsura în care nu ar fi prevăzută o procedură de corectare a erorilor în situațiile în care ar exista îmbogățire fără justă cauză.
—
În plus, potrivit reclamantei, reglementarea în temeiul căreia nu este posibilă corectarea unor erori administrative săvârșite în cadrul unei proceduri de eliberare a unui certificat de import, deși niciuna dintre persoanele interesate de pe piață nu suferă un prejudiciu care să rezulte din eroarea administrativă – și în consecință subzistă în mod necesar o răspundere financiară a statului membru – ar fi contrară și principiului proporționalității.
—
Comisia, prin aceea că nu a încheiat într-un termen rezonabil procedura în constatarea răspunderii financiare a reclamantei, a încălcat și principiul așteptărilor legitime.
Full & Egal Universal Law Academy