22.12.2014
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 462/25
Acțiune introdusă la 21 septembrie 2014 – Servier și alții/Comisia
(Cauza T-691/14)
(2014/C 462/39)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Reclamante: Servier SAS (Suresnes, Franța), Servier Laboratories Ltd (Wexham, Regatul Unit) și Les Laboratoires Servier SAS (Suresnes) (reprezentanți: I. S. Forrester, QC, J. Killick, barrister, O. de Juvigny, avocat, și M.-I. F. Utges Manley, solicitor)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamantele solicită Tribunalului:
—
anularea în tot sau în parte a articolelor 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7 și 8 din Decizia Comisiei nr. oC(2014) 4955 final din 9 iulie 2014 referitoare la o procedură de aplicare a articolului 101 și a articolului 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene [AT.39.612 – Perindopril (Servier)] în măsura în care privesc Servier S.A.S, Les Laboratoires Servier și Servier Laboratories Limited;
—
cu titlu subsidiar, utilizarea competenței sale de fond pentru reducerea substanțială a cuantumului amenzilor impuse Servier S.A.S, Les Laboratoires Servier și Servier Laboratories Limited la articolul 7 din această decizie;
—
acordarea către Servier S.A.S, Les Laboratoires Servier și Servier Laboratories Limited a beneficiului oricărei anulări, în tot sau în parte, a deciziei în cadrul acțiunii formulate de Biogaran;
—
pronunțarea oricărei ordonanțe pe care Tribunalul o va considera adecvată;
—
obligarea Comisiei Europene la plata integrală a cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamantele invocă șaptesprezece motive.
1.
Primul motiv, întemeiat pe un viciu de procedură, în măsura în care ancheta ar fi fost afectată printr-o confirmare de ipoteză. Reclamantele arată că, după ce a anunțat public, în urma anchetei sectoriale, că sectorul respectiv era „la pământ”, Comisia a căutat cu orice preț să confirme această supoziție printr-o decizie, cu riscul de a denatura și de a rescrie situația de fapt din speță.
2.
Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea unor norme fundamentale de procedură, în măsura în care comitetul consultativ în materie de înțelegeri și de poziții dominante, al cărui aviz este obligatoriu înainte de orice decizie, în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (CE) nr.o1/2003 (1), nu ar fi fost convocat în timp util și în măsura în care numai reprezentanții a trei state membre ar fi asistat la ședința acestui comitet.
3.
Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la o cale de atac efectivă, întrucât Comisia a adresat reclamantelor o decizie de 919 pagini, fără a ține seama de constrângerile legate de timp și de formă care trebuie respectate în formularea unei acțiuni.
4.
Motivele al patrulea-al doisprezecelea, întemeiate pe erori de apreciere și pe erori de drept, întrucât Comisia a calificat în mod eronat acordurile de soluționare amiabilă dintre reclamante, pe de o parte, și Niche, Matrix, Teva, Krka și Lupin, pe de altă parte, drept încălcări ale articolului 101 TFUE.
—
Reclamantele arată în special că, pentru a califica acordurile care restrâng concurența „prin obiect”, Comisia s-a sprijinit pe trei factori definiți într-un mod atât de larg încât ar fi inoperanți pentru a distinge între acordurile amiabile legitime și înțelegerile anticoncurențiale (existența unui transfer de valoare care încurajează fabricantul de produse generice la tranzacții cu un beneficiu comercial oarecare, restrângerea concurenței, cu limitarea libertății comerciale a fabricantului de produse generice, și o potențială concurență între părți, datorită inexistenței unor obstacole care să facă absolut imposibilă intrarea viitoare pe piață a fabricantului de produse generice).
—
În plus, prin denaturarea obiectivului legitim și a contextului acordurilor (în special prin înlăturarea, în pofida realității, a existenței unor serioase dificultăți tehnice și normative care îi împiedică pe fabricanții de produse generice să intre pe piață, precum și existența de litigii paralele), concluzia Comisiei constând în afirmația că acordurile aveau ca obiect restrângerea concurenței ar fi fost viciată de numeroase erori de apreciere.
—
În sfârșit, analiza „efectelor” acordurilor ar fi viciată de o contradicție între motive și de faptul că Comisia nu ar fi utilizat un scenariu contrafactual realist. Astfel, decizia atacată s-ar întemeia în totalitate pe o analiză ex ante a unor efecte ipotetice, reproducând practic analiza după obiect cu încălcarea jurisprudenței, așa încât s-ar constata existența unor efecte anticoncurențiale în pofida inexistenței oricărui efect real pe piață.
5.
Al treisprezecelea motiv, întemeiat cu titlu subsidiar pe o eroare de apreciere și pe o eroare de drept, în măsura în care Comisia ar fi calificat în mod artificial acordurile dintre reclamante, pe de o parte, și Niche, Matrix, Teva, Krka și Lupin, pe de altă parte, drept cinci încălcări distincte.
6.
Al paisprezecelea motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere și pe o eroare de drept, în măsura în care Comisia ar fi restricționat în mod eronat și artificial piața relevantă a produselor finite doar la molecula de perindopril, cu excluderea celorlalte cincisprezece inhibitori ai enzimei de conversie disponibili pe piață.
7.
Al cincisprezecelea motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere, în măsura în care Comisia ar fi stabilit în mod eronat existența unei poziții dominante a reclamantelor pe piața relevantă. Reclamantele arată că această concluzie a Comisiei rezultă din limitarea artificială a pieței relevante doar la perindopril.
8.
Al șaisprezecelea motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere și pe o eroare de drept, în măsura în care Comisia ar fi calificat în mod eronat reclamantele drept întreprinderi aflate în poziție dominantă pe piața „tehnologiei”.
Reclamantele susțin că Comisia ar fi definit în mod insuficient de clar și, în orice caz, eronat o piață a „tehnologiei” în amonte, care nu ar face decât să reproducă piața produselor finite, și ar fi considerat în mod eronat că Servier deținea o poziție dominantă pe această piață ipotetică.
9.
Al șaptesprezecelea motiv, întemeiat pe o eroare de apreciere și pe o eroare de drept, în măsura în care Comisia ar fi considerat în mod eronat că reclamantele au săvârșit un abuz de poziție dominantă prin încheierea de acorduri amiabile (procedând astfel, Comisia ar fi aplicat simultan articolele 101 și 102 TFUE aceleiași situații de fapt, contrar jurisprudenței) și prin achiziționarea unei tehnologii embrionare de la un IMM european.
(1) Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (Text cu relevanță pentru SEE) (JO L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167).
Full & Egal Universal Law Academy