1.12.2014
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 431/43
Acțiune introdusă la 14 octombrie 2014 – Aalberts Industries/Comisia Europeană și Curtea de Justiție a Uniunii Europene
(Cauza T-725/14)
(2014/C 431/67)
Limba de procedură: neerlandeza
Părțile
Reclamantă: Aalberts Industries NV (Utrecht, Țările de Jos) (reprezentanți: R. Wesseling și M. Tuurenhout, avocați)
Pârâte: Comisia Europeană și Curtea de Justiție a Uniunii Europene
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
—
obligarea Uniunii Europene reprezentată de Curtea de Justiție și de Comisia Europeană la plata unei reparații pentru prejudiciul suferit de doamna Aalberts ca urmare a încălcării drepturilor sale, constând în 1 0 41 863 de euro prejudiciu material și 5 0 40 000 de euro prejudiciu moral sau la un cuantum stabilit de Tribunal ex aequo et bono, ambele majorate cu dobânzi compensatorii pentru perioada cuprinsă între 13 ianuarie 2010 și data pronunțării hotărârii cu privire la prezenta acțiune, calculate la cursul stabilit de BCE pentru principalele sale operațiuni de refinanțare pentru perioada relevantă, majorat cu două puncte procentuale sau cu dobânda stabilită de Tribunal în mod rezonabil;
—
obligarea Uniunii Europene reprezentată de Curtea de Justiție și de Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Reclamanta arată că Tribunalul i-a încălcat dreptul de a i se judeca cauza într-un termen rezonabil în acțiunea T-385/06, Aalberts Industries N.V. și alții/Comisia, pe care reclamanta o introdusese împotriva Deciziei C(2006) 4180 a Comisiei din 20 septembrie 2006 privind o procedură în temeiul articolului 81 CE și al articolului 53 din Acordul privind SEE (Cazul COMP/F-1/38.121 – Fitinguri).
Reclamanta arată că procedura a durat patru ani și trei luni în timp ce judecarea acțiunii sale de către Tribunal nu ar fi putut dura mai mult de trei ani ținând seama de toate împrejurările cauzei. Reclamanta afirmă că Tribunalul a acționat cu nerespectarea articolului 47 al doilea paragraf din cartă care impune instanțelor Uniunii să se pronunțe într-un termen rezonabil în cauzele care îi sunt supuse și a articolului 6 paragraful 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care acordă particularilor dreptul de a le fi judecate cauzele într-un termen rezonabil.
Reclamanta a suferit un prejudiciu real și cert din cauza faptului că Tribunalul nu a soluționat acțiunea în trei ani. Acest prejudiciu constă în cheltuielile pe care a trebuit să le efectueze pentru refinanțarea unei garanții bancare atunci când judecarea acțiunii a depășit trei ani.
Reclamanta a suferit un prejudiciu moral, întrucât s-a presupus că a fost parte la o înțelegere ilicită anormal de mult timp, din cauza duratei excesive a procedurii în fața Tribunalului. Reclamanta consideră că o despăgubire în cuantum de 5 % din amenda aplicată inițial corespunde despăgubirii pe care Curtea de Justiție o consideră convenabilă în cauze similare de depășire importantă a termenului de examinare a amenzilor pentru înțelegere.
Reclamanta afirmă că ceea ce precedă atestă existența unei legături de cauzalitate directe între despăgubirea solicitată și norma de drept nerespectată de Uniune care urmărește să acorde drepturi particularilor. Prin urmare, reclamanta consideră că sunt îndeplinite condițiile răspunderii extracontractuale a Uniunii în sensul articolului 340 a doua teză TFUE.
Full & Egal Universal Law Academy