ORDONANȚA TRIBUNALULUI (Camera a noua extinsă)
15 septembrie 2016(*)
„Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Ucraina – Înghețare a fondurilor – Lipsa reprezentării de către un avocat – Reclamant care a încetat să răspundă solicitărilor Tribunalului – Nepronunțare asupra fondului”
În cauza T‑339/14,
Serhiy Vitaliyovych Kurchenko, cu domiciliul în Ciuhuiv (Ucraina), reprezentat de B. Kennelly, QC, de J. Pobjoy, barrister, de M. Drury, de A. Swan și de J. Binns, solicitors,
reclamant,
împotriva
Consiliului Uniunii Europene, reprezentat de Á. de Elera‑San Miguel Hurtado și de J.‑P. Hix, în calitate de agenți,
pârât,
susținut de
Comisia Europeană, reprezentată de S. Bartelt și de D. Gauci, în calitate de agenți,
intervenientă,
având ca obiect, cu titlu principal, o cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea, pe de o parte, a Deciziei 2014/119/PESC a Consiliului din 5 martie 2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina (JO 2014, L 66, p. 26), a Regulamentului (UE) nr. 208/2014 al Consiliului din 5 martie 2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina (JO 2014, L 66, p. 1) și, pe de altă parte, a Deciziei (PESC) 2015/364 a Consiliului din 5 martie 2015 de modificare a Deciziei 2014/119 (JO 2015, L 62, p. 25), a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/357 al Consiliului din 5 martie 2015 privind punerea în aplicare a Regulamentului nr. 208/2014 (JO 2015, L 62, p. 1), în măsura în care aceste acte îl privesc pe reclamant, precum și, cu titlu subsidiar, o cerere întemeiată pe articolul 277 TFUE prin care se solicită declararea inaplicabilității în privința reclamantului a articolului 1 alineatul (1) din Decizia 2014/119, astfel cum a fost modificat prin Decizia (PESC) 2015/143 a Consiliului din 29 ianuarie 2015 de modificare a Deciziei 2014/119 (JO 2015, L 24, p. 16), precum și a articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 208/2014, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2015/138 al Consiliului din 29 ianuarie 2015 de modificare a Regulamentului nr. 208/2014 (JO 2015, L 24, p. 1),
TRIBUNALUL (Camera a noua extinsă),
compus din domnii G. Berardis (raportor), președinte, O. Czúcz, doamna I. Pelikánová, și domnii A. Popescu și E. Buttigieg, judecători,
grefier: domnul E. Coulon,
dă prezenta
Ordonanță
Istoricul litigiului
1 Prezenta cauză se înscrie în cadrul măsurilor restrictive îndreptate împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina.
2 Reclamantul, domnul Serhiy Vitaliyovych Kurchenko, este un om de afaceri ucrainean.
3 La 5 martie 2014, Consiliul Uniunii Europene a adoptat, în temeiul articolului 29 TUE, Decizia 2014/119/PESC privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina (JO L 66, p. 26). La aceeași dată, Consiliul a adoptat, în temeiul articolului 215 alineatul (2) TFUE, Regulamentul (UE) nr. 208/2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina (JO L 66, p. 1).
4 Prin Decizia 2014/119 și prin Regulamentul nr. 208/2014, numele reclamantului a fost adăugat pe lista persoanelor, entităților și organismelor cărora li se aplică aceste măsuri restrictive, cu informațiile de identificare „om de afaceri” și cu următoarea motivare:
„Persoană supusă urmării penale în Ucraina pentru anchetarea unor infracțiuni legate de delapidarea de fonduri ale statului ucrainean și transferul lor ilegal în afara Ucrainei.”
5 Decizia 2014/119 și Regulamentul nr. 208/2014 au fost modificate printre altele prin Decizia (PESC) 2015/143 a Consiliului din 29 ianuarie 2015 de modificare a Deciziei 2014/119 (JO 2015, L 24, p. 16) și, respectiv, prin Regulamentul (UE) 2015/138 al Consiliului din 29 ianuarie 2015 de modificare a Regulamentului nr. 208/2014 (JO 2015, L 24, p. 1). Prin aceste acte, Consiliul a precizat, începând de la 1 februarie 2015, criteriile de desemnare a persoanelor vizate de înghețarea fondurilor.
6 Decizia 2014/119 și Regulamentul nr. 208/2014 au fost modificate de asemenea prin Decizia (PESC) 2015/364 a Consiliului din 5 martie 2015 de modificare a Deciziei 2014/119 (JO 2015, L 62, p. 25) și, respectiv, prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/357 al Consiliului din 5 martie 2015 privind punerea în aplicare a Regulamentului nr. 208/2014 (JO 2015, L 62, p. 1). Aceste acte au menținut reclamantul pe lista persoanelor, entităților și organismelor cărora li se aplică aceste măsuri restrictive, prelungindu‑le în privința acestuia până la 6 martie 2016, cu noua motivare care urmează:
„Persoană care face obiectul unor proceduri penale declanșate de către autoritățile ucrainene pentru deturnarea de fonduri sau active publice.”
Procedura și concluziile părților
7 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 15 mai 2014, reclamantul a introdus prezenta acțiune. La 12 august 2014, Consiliul a depus memoriul în apărare.
8 Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la 16 septembrie 2014, Comisia Europeană a formulat o cerere de intervenție în prezenta procedură în susținerea concluziilor Consiliului. Prin Ordonanța din 17 noiembrie 2014, președintele Camerei a noua a Tribunalului a admis această intervenție. Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la 18 decembrie 2014, Comisia a renunțat să depună memoriu în intervenție.
9 Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la 30 septembrie 2014, Ucraina a formulat o cerere de intervenție în prezenta procedură în susținerea concluziilor Consiliului. Prin Ordonanța din 17 noiembrie 2014, președintele Camerei a noua a Tribunalului a admis intervenția Ucrainei. Totuși, prin scrisoarea depusă la grefa Tribunalului la 24 decembrie 2014, aceasta din urmă a informat Tribunalul că se desistează de intervenția formulată. În consecință, prin Ordonanța din 11 martie 2015, președintele Camerei a noua a Tribunalului a pronunțat radierea Ucrainei în calitate de intervenientă.
10 Replica și duplica au fost depuse la grefa Tribunalului la 25 septembrie 2014 și, respectiv, la 11 noiembrie 2014.
11 Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la 15 mai 2015, reclamantul a depus un memoriu în adaptarea concluziilor, astfel încât acestea să aibă ca obiect și anularea Deciziei 2015/364 și a Regulamentului 2015/357 în măsura în care îl privesc și, în subsidiar, declararea inaplicabilității în privința sa a articolului 1 alineatul (1) din Decizia 2014/119, astfel cum a fost modificat prin Decizia 2015/143, și a articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 208/2014, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul 2015/138.
12 Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la 5 octombrie 2015, Consiliul a depus observații cu privire la memoriul în adaptare.
13 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 15 mai 2015, reclamantul a introdus de asemenea o acțiune în care a formulat aceleași capete de cerere precum cele prezentate în memoriul în adaptarea concluziilor depus în prezenta cauză, astfel cum sunt menționate la punctul 11 de mai sus. Această acțiune, care a fost înregistrată cu numărul T‑248/15, a fost declarată, prin Ordonanța din 11 septembrie 2015, pronunțată de Camera a noua a Tribunalului, ca fiind inadmisibilă din motive de litispendență cu prezenta cauză.
14 La propunerea Camerei a noua, Tribunalul a decis, în temeiul articolului 28 din Regulamentul de procedură, să trimită prezenta cauză în fața unui complet de judecată extins.
15 La propunerea judecătorului raportor, Tribunalul (Camera a noua extinsă) a decis deschiderea fazei orale a procedurii.
16 Prin scrisoarea din 25 aprilie 2016, reprezentanții reclamantului au informat Tribunalul că încetau să își mai reprezinte clientul, întrucât nu primiseră din partea reclamantului fondurile care să le permită să își continue reprezentarea și, pe de altă parte, nu mai primiseră nicio instrucțiune din partea acestuia.
17 Prin scrisoarea din 10 mai 2016, adresată reprezentanților reclamantului, Tribunalul i‑a informat pe aceștia cu privire la faptul că rămâneau punctul de contact al Tribunalului până când reclamantul avea să desemneze un nou reprezentant. Acesta i‑a invitat de asemenea să informeze reclamantul că îi revenea obligația de a desemna un nou reprezentant anterior datei de 27 mai 2016, în caz contrar Tribunalul preconizând să constate din oficiu că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului, în conformitate cu articolul 131 alineatul (2) din Regulamentul de procedură.
18 Prin scrisoarea depusă la grefa Tribunalului la 25 mai 2016, reprezentanții reclamantului au confirmat că l‑au informat pe acesta cu privire la necesitatea de a desemna noi reprezentanți. Ei au indicat însă că nu au primit niciun răspuns din partea reclamantului. În plus, acesta nu a contactat Tribunalul pe o altă cale în termenul acordat.
19 În cadrul măsurilor de organizare a procedurii prevăzute la articolul 89 din Regulamentul de procedură, Tribunalul a solicitat părților să se pronunțe în scris cu privire la posibilitatea Tribunalului de a constata din oficiu, prin ordonanță motivată, că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului, în conformitate cu articolul 131 alineatul (2) din regulamentul menționat.
20 Părțile au dat curs acestor măsuri în termenul acordat. Prin scrisorile din 9 și, respectiv, din 22 iunie 2016, Comisia și Consiliul nu s‑au opus constatării din oficiu de către Tribunal a faptului că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului. Prin scrisoarea depusă la grefa Tribunalului la 23 iunie 2016, reprezentanții reclamantului au afirmat din nou că nu au mai primit instrucțiuni din partea acestuia și că, în aceste împrejurări, nu erau în măsură să prezinte observații ca răspuns la cererea Tribunalului.
Cu privire la lipsa necesității de a se pronunța asupra fondului
21 Potrivit articolului 131 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, în cazul în care reclamantul nu mai răspunde solicitărilor Tribunalului, acesta poate, după ascultarea părților, să constate din oficiu prin ordonanță motivată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului.
22 În speță, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 16-20 de mai sus, trebuie să se constate că reclamantul nu mai dă instrucțiuni reprezentanților săi, aceștia luând, așadar, decizia de a nu îl mai reprezenta, și că reclamantul nu a dat curs nici solicitării formulate de Tribunal prin scrisoarea din 10 mai 2016 de a desemna un nou avocat. Pe de altă parte, acesta nu a răspuns la întrebarea Tribunalului adresată în cadrul unei măsuri de organizare a procedurii, astfel cum a fost menționată la punctul 19 de mai sus.
23 În consecință, având în vedere inacțiunea reclamantului, trebuie să se constate din oficiu, în conformitate cu articolul 131 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, că nu mai este necesară pronunțarea asupra fondului.
Cu privire la cheltuielile de judecată
24 Potrivit articolului 137 din Regulamentul de procedură, cheltuielile de judecată rămân la aprecierea Tribunalului în cazul în care acesta nu se pronunță asupra fondului.
25 În speță, trebuie să se decidă, având în vedere împrejurările cauzei, că reclamantul suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Consiliu.
26 În sfârșit, în temeiul articolului 138 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, statele membre și instituțiile care au intervenit în litigiu suportă propriile cheltuieli de judecată. Prin urmare, Comisia suportă propriile cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a noua extinsă)
dispune:
1) Constată că nu este necesar să se pronunțe asupra fondului prezentei acțiuni.
2) Domnul Serhiy Vitaliyovych Kurchenko suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene.
3) Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.
Luxemburg, 15 septembrie 2016.
Grefier
Președinte
E. Coulon
G. Berardis
* Limba de procedură: engleza.
Full & Egal Universal Law Academy