ORDONANȚA TRIBUNALULUI (Camera a patra)
11 martie 2016 ( *1 )
„Marcă comunitară — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative Sky BONUS — Marca națională verbală anterioară SKY — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Restrângerea produselor desemnate în cererea de înregistrare a mărcii — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 — Inadmisibilitate”
În cauza T‑840/14,
International Gaming Projects Ltd, cu sediul în Valetta (Malta), reprezentată de Garayalde Niño, avocat,
reclamantă,
împotriva
Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), reprezentat de D. Walicka, în calitate de agent,
pârât,
intervenientă în fața Tribunalului, fosta British Sky Broadcasting Group plc, cealaltă parte în procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI fiind
Sky plc, cu sediul în Isleworth (Regatul Unit), reprezentată de J. Barry, solicitor,
având ca obiect o acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 23 octombrie 2014 (cauza R 2040/2013‑4) privind o procedură de opoziție între British Sky Broadcasting Group plc și International Gaming Projects Ltd,
TRIBUNALUL (Camera a patra),
compus din domnul M. Prek, președinte, doamna I. Labucka și domnul V. Kreuschitz (raportor), judecători,
grefier: domnul E. Coulon,
având în vedere cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 23 decembrie 2014,
având în vedere memoriul în răspuns depus de OAPI la grefa Tribunalului la 20 mai 2015,
având în vedere memoriul în răspuns depus de intervenientă la grefa Tribunalului la 1 mai 2015,
având în vedere răspunsurile intervenientei și reclamantei la o întrebare scrisă adresată de Tribunal, depuse la grefa Tribunalului la 9 și, respectiv, la 11 decembrie 2015,
dă prezenta
Ordonanță
Istoricul cauzei
1
La 16 martie 2012, reclamanta, International Gaming Projects Ltd, a formulat o cerere de înregistrare a unei mărci comunitare la Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1).
2
Marca a cărei înregistrare a fost solicitată este semnul figurativ următor:
3
Produsele pentru care s‑a solicitat înregistrarea fac parte din clasele 9 și 28 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare, și corespund următoarei descrieri:
—
clasa 9: „Programe de calculator, componente electronice”;
—
clasa 28: „Jocuri automate (aparate) acționate cu monede; aparate de divertisment și jocuri; mașini, aparate și instalații electrice și/sau electronice de distracții; mașini și aparate pentru jocuri video; piese și componente ale produselor menționate anterior care nu fac parte din alte clase”.
4
Cererea de înregistrare a mărcii comunitare a fost publicată în Buletinul mărcilor comunitare nr. 2012/086 din 8 mai 2012.
5
La 8 august 2012, British Sky Broadcasting Group plc, precursoarea în drepturi a intervenientei, Sky plc, a formulat opoziție la înregistrarea mărcii solicitate pentru toate produsele vizate la punctul 3 de mai sus, în temeiul articolului 41 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009.
6
Opoziția s‑a întemeiat în special pe marca verbală anterioară SKY a Regatului Unit, înregistrată la 7 septembrie 2012 cu numărul 2500604, care desemnează produse și servicii din clasele 3, 4, 7, 9, 11, 12, 16-18, 25, 28 și 35-45. În ceea ce privește clasa 9, produsele în cauză includeau, în special, „programe informatice”, „jocuri electronice și pe calculator [interactive]”, precum și „piese și componente ale produselor menționate anterior”. În ceea ce privește clasa 28, produsele în cauză includeau „jocuri, jucării; jocuri electronice; dispozitive portabile pentru jocuri electronice, pe calculator sau video; aparate pentru jocuri video; piese și componente ale tuturor produselor menționate anterior; cărți de joc; jocuri de cărți, articole de sport; jocuri care implică jocuri de noroc; mașini de divertisment; aparate și instrumente de jocuri; jocuri interactive, educative sau de amuzament”.
7
Motivele invocate în susținerea opoziției erau cele prevăzute la articolul 8 alineatul (1) litera (b) și alineatele (4) și (5) din Regulamentul nr. 207/2009.
8
Prin decizia din 19 august 2013, divizia de opoziție a admis opoziția pentru toate produsele și serviciile vizate, exclusiv în temeiul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, și a respins în totalitate cererea de înregistrare.
9
La 18 octombrie 2013, reclamanta a formulat o cale de atac la OAPI împotriva deciziei diviziei de opoziție, în temeiul articolelor 58-64 din Regulamentul nr. 207/2009.
10
Prin decizia din 23 octombrie 2014 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera a patra de recurs a OAPI a confirmat decizia diviziei de opoziție și a respins calea de atac. În acest sens, aceasta s‑a limitat la compararea mărcii solicitate cu marca anterioară și la aprecierea riscului de confuzie între respectivele mărci, în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 2007/2009. În susținerea acestei decizii, camera de recurs a considerat că produsele în cauză erau, în esență, identice (punctele 15-17 din decizia atacată). În cadrul comparării mărcilor în conflict, camera de recurs a constatat mai întâi că cuvântul „sky” constituia elementul „cel mai dominant și distinctiv” al mărcii solicitate, în timp ce cuvântul „bonus” avea un caracter puțin distinctiv (punctul 20 din decizia atacată). În continuare, camera de recurs a constatat, în primul rând, un grad de similitudine mai ridicat decât media între mărcile în conflict pe plan vizual, în al doilea rând, caracterul lor foarte similar din punct de vedere fonetic și, în al treilea rând, caracterul lor foarte similar din punct de vedere conceptual (punctele 21-23 din decizia atacată). În final, în cadrul aprecierii globale a riscului de confuzie, camera de recurs a apreciat că există un risc de confuzie între mărcile în conflict din cauza identității și a similitudinii ridicate dintre produsele în cauză, a unui grad de similitudine vizuală superior mediei și a unui grad ridicat de similitudine fonetică și conceptuală între mărcile în conflict, precum și din cauza caracterului distinctiv intrinsec normal al mărcii anterioare (punctul 29 din decizia atacată).
Concluziile părților
11
Reclamanta solicită Tribunalului:
—
anularea în parte a deciziei atacate și admiterea cererii de înregistrare a mărcii comunitare pentru „programe de calculator; componente electronice” din clasa 9, precum și „jocuri automate (aparate) acționate cu monede; aparate de divertisment și jocuri; mașini, aparate și instalații electrice și/sau electronice de distracții; mașini și aparate pentru jocuri video; piese și componente ale produselor menționate anterior care nu fac parte din alte clase, toate produsele menționate anterior”, din clasa 28, în măsura în care aceste produse vizează exclusiv jocuri video bingo destinate aparatelor de recreere în cazinouri și în sălile de jocuri;
—
obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.
12
OAPI și intervenienta solicită Tribunalului:
—
respingerea acțiunii;
—
obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
13
În susținerea acțiunii formulate, reclamanta invocă, în esență, trei motive, întemeiate pe încălcarea dispozițiilor articolului 8 alineatul (1) litera (b) și, respectiv, ale alineatelor (4) și (5) din Regulamentul nr. 207/2009.
14
În acest sens, cu titlu introductiv, reclamanta restrânge întinderea cererii sale de înregistrare a mărcii comunitare în conformitate cu articolul 43 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009, „limitând” lista produselor pentru care s‑a solicitat înregistrarea la „programe de calculator; componente electronice”, din clasa 9, pe de o parte, și la „jocuri automate (aparate) acționate cu monede; aparate de divertisment și jocuri; mașinuțe, aparate și instalații electrice și/sau electronice de distracții; mașini și aparate pentru jocuri video; piese și componente ale produselor menționate anterior care nu fac parte din alte clase”, din clasa 28, pe de altă parte, în măsura în care aceste produse vizează exclusiv jocuri video bingo destinate aparatelor de recreere în cazinouri și săli de jocuri”. Reclamanta consideră, în esență, că această limitare a listei produselor în cauză corespunde argumentației pe care a prezentat‑o în fața organelor OAPI, conform căreia un risc de confuzie între mărcile în conflict era în mare măsură exclus, întrucât activitatea sa comercială privea numai utilizarea aparatelor de recreere sau de jocuri în cazinouri sau în săli de jocuri.
15
OAPI și intervenienta susțin că, în conformitate cu articolul 188 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, obiectul litigiului care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs nu trebuie să fie modificat. În speță, reclamanta ar fi modificat lista produselor solicitate, indicând destinația acestora și, prin urmare, obiectul litigiului, încălcând dispoziția menționată. Această modificare nu ar putea fi, așadar, luată în considerare de Tribunal, controlul legalității deciziei atacate trebuind să se realizeze numai cu privire la cadrul factual și juridic al litigiului de la data adoptării sale. În plus, capătul de cerere unic care conține această modificare a obiectului litigiului ar fi inadmisibil. Astfel, reclamanta ar declara în mod expres că nu solicită anularea în totalitate a deciziei atacate, ci numai anularea în parte a acesteia cu privire la produsele vizate după restrângerea cererii de înregistrare. De asemenea, aceasta ar declara că nu mai solicită protecția produselor solicitate inițial „în general, ca o categorie mai largă, întrucât aceste tipuri de produse se limitează la cele care sunt necesare funcționării jocurilor video bingo destinate aparatelor de recreere în cazinouri și în săli de jocuri”. În consecință, acest capăt de cerere unic și, prin urmare, acțiunea în totalitate ar trebui respinse ca inadmisibile.
16
Pe de altă parte, OAPI și intervenienta contestă existența unei încălcări a articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 de către camera de recurs.
17
Conform articolului 129 din Regulamentul de procedură, la propunerea judecătorului raportor, Tribunalul poate oricând, din oficiu, după ascultarea părților principale, să decidă să se pronunțe prin ordonanță motivată asupra cauzelor de inadmisibilitate pentru motive de ordine publică.
18
În speță, având în vedere îndeosebi răspunsurile reclamantei și ale intervenientei la o întrebare scrisă a Tribunalului privind admisibilitatea acțiunii, Tribunalul consideră că înscrisurile din dosar sunt suficient de lămuritoare și decide să se pronunțe fără continuarea procedurii.
19
În ceea ce privește excepția de inadmisibilitate ridicată de OAPI, trebuie amintit că, conform articolului 65 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009, Tribunalul nu poate anula sau modifica decizia unei camere de recurs a OAPI decât „pe motive de incompetență, încălcarea unor norme fundamentale de procedură, nerespectarea tratatului, nerespectarea dispozițiilor [acestui] regulament sau a oricărei norme de drept privind aplicarea acestuia sau abuzul de putere”. În temeiul articolului 76 din regulamentul menționat, acest control de legalitate trebuie exercitat ținând seama de cadrul factual și juridic al litigiului, astfel cum a fost prezentat în fața camerei de recurs. Reiese că Tribunalul nu poate anula sau modifica o decizie împotriva căreia a fost formulată o acțiune decât dacă, la momentul adoptării deciziei, aceasta era afectată de unul dintre aceste motive de anulare sau de modificare. În schimb, Tribunalul nu poate anula sau modifica respectiva decizie pentru motive care ar interveni ulterior pronunțării acesteia [a se vedea în acest sens Hotărârea din 20 noiembrie 2007, Tegometall International/OAPI – Wuppermann (TEK), T‑458/05, Rep., EU:T:2007:349, punctele 19 și 20 și jurisprudența citată].
20
În plus, deși articolul 26 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009 prevede că „o cerere de înregistrare a mărcii comunitare trebuie să conțină […] lista produselor […] pentru care se cere înregistrarea”, articolul 43 alineatul (1) din același regulament prevede că „solicitantul poate să‑și retragă oricând cererea de înregistrare a mărcii comunitare sau să restrângă lista produselor […] pe care aceasta le conține”.
21
În cererea introductivă prezentată în fața Tribunalului și, prin urmare, ulterior adoptării deciziei atacate, reclamanta a modificat lista produselor vizate de cererea sa de înregistrare a mărcii comunitare, precizând caracteristicile acestora și mai ales destinația lor, în sensul că ar fi vizat „exclusiv jocuri video bingo destinate aparatelor de recreere în cazinouri și în săli de jocuri”.
22
Desigur, în ceea ce privește o cerere de înregistrare a unei mărci comunitare care vizează mai multe produse, Tribunalul a interpretat deja o declarație a solicitantului mărcii prezentată în fața sa și, așadar, ulterioară deciziei camerei de recurs, potrivit căreia acesta își retrăgea cererea numai pentru anumite produse dintre cele vizate în cererea inițială, fie ca o declarație conform căreia decizia atacată nu este contestată decât în măsura în care vizează celelalte produse solicitate, fie, dacă o astfel de declarație a intervenit într‑un stadiu avansat al procedurii în fața Tribunalului, ca o desistare parțială. Totuși, în cazul în care, prin restrângerea listei produselor vizate în cererea de înregistrare a mărcii comunitare, solicitantul mărcii nu urmărește retragerea unuia sau mai multor produse din această listă, ci modificarea unei caracteristici a acestora, precum destinația sau descrierea lor, nu este exclus ca această modificare să aibă efect asupra examinării mărcii comunitare efectuate de organele OAPI în cursul procedurii administrative. În aceste împrejurări, admiterea acestei modificări în stadiul acțiunii în fața Tribunalului ar echivala cu o modificare a obiectului litigiului în curs de judecată, interzisă de articolul 188 din Regulamentul de procedură. Prin urmare, o astfel de modificare nu poate afecta legalitatea deciziei atacate și nici nu poate fi luată în considerare de Tribunal la examinarea temeiniciei acțiunii [a se vedea în acest sens Hotărârea TEK, punctul 19 de mai sus, EU:T:2007:349, punctele 23-25 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 20 februarie 2013, Caventa/OAPI – Anson’s Herrenhaus (B BERG), T‑631/11, EU:T:2013:85, punctele 22-25].
23
În speță, reiese în mod clar atât din capătul de cerere unic în anulare, cât și din motivele expuse în susținerea acestuia în cererea introductivă că reclamanta nu retrage niciunul dintre produsele vizate în cererea sa de înregistrare a mărcii comunitare, ci se limitează la precizarea destinației acestora în sensul că „vizează exclusiv jocuri video bingo destinate aparatelor de recreere în cazinouri și în săli de jocuri”. După cum susține OAPI în mod corect, reclamanta însăși confirmă la punctul 16 din cererea introductivă că nu mai intenționează să ceară protecția produselor vizate „în general, ca o categorie mai largă”, ci numai în măsura în care prezintă această destinație specifică. De asemenea, reclamanta solicită în mod expres Tribunalului să țină cont de această precizare făcută pe parcursul procesului și care se referă la destinația produselor în cauză în scopul comparării lor, efectuată pentru a se stabili lipsa similitudinii acestora, potrivit articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.
24
Or, trebuie să se constate că, pe de o parte, având în vedere jurisprudența citată la punctul 22 de mai sus, o astfel de precizare făcută pe parcursul procesului și care se referă la caracteristicile și, mai ales, la destinația produselor în cauză constituie o modificare a cadrului factual și juridic cu care a fost sesizată camera de recurs și care a făcut obiectul deciziei atacate, deoarece implică excluderea oricărei alte destinații a respectivelor produse susceptibile să joace un rol în compararea produselor. Astfel cum arată reclamanta, în special la punctele 50-60 din cererea introductivă, rezultă că această modificare este de natură să aibă un efect asupra examinării pe care camera de recurs a efectuat‑o, în special asupra similitudinii produselor în cauză, și, prin urmare, modifică în mod necesar obiectul litigiului, astfel cum a fost prezentat în fața Tribunalului. Pe de altă parte, în măsura în care capătul de cerere privind anularea în parte și argumentația invocată în susținerea acesteia se limitează la contestarea legalității deciziei atacate, cu singura condiție ca Tribunalul să țină seama de această modificare a obiectului litigiului, interzisă de articolul 188 din Regulamentul de procedură, acest capăt de cerere nu poate fi admis.
25
Astfel, prin intermediul acțiunii formulate, reclamanta nu poate obține o anulare în parte a deciziei atacate pentru motivul că aceasta s‑a bazat pe evaluarea – neefectuată de camera de recurs – a riscului de confuzie între mărcile în conflict, incluzând produse cu o destinație specifică asupra căreia nu i s‑a cerut camerei de recurs să se pronunțe. Dimpotrivă, astfel cum susține în mod întemeiat OAPI, în cadrul comparării produselor în cauză, camera de recurs trebuia să verifice dacă toate destinațiile potențiale ale produselor respective conduceau la constatarea similitudinii sau chiar a identității acestora. În această privință, trebuie amintit că, pentru a aprecia similitudinea produselor, trebuie să se ia în considerare toți factorii pertinenți care caracterizează raportul dintre acestea, printre care, în special, natura, destinația, utilizarea acestora, precum și caracterul lor concurent sau complementar (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 29 septembrie 1998, Canon, C‑39/97, Rec., EU:C:1998:442, punctul 23). În plus, în scopul aplicării articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, un risc de confuzie presupune în același timp o identitate sau o similitudine între mărcile aflate în conflict, precum și o identitate sau o similitudine între produsele sau serviciile pe care le desemnează acestea, iar aceste condiții sunt cumulative [Hotărârea din 13 septembrie 2007, Il Ponte Finanziaria/OAPI, C‑234/06 P, Rep., EU:C:2007:514, punctul 48, și Hotărârea din 22 ianuarie 2009, Commercy/OAPI – easyGroup IP Licensing (easyHotel), T‑316/07, Rep., EU:T:2009:14, punctul 42]. Or, în speță, tocmai compararea produselor cu caracteristici generice și variate care au fost solicitate inițial – și nu cum au fost specificate ulterior – a determinat camera de recurs să decidă în sensul existenței unui risc de confuzie între mărcile în conflict. Prin urmare, spre deosebire de cazul în care un reclamant exclude din cererea sa de înregistrare a unei mărci comunitare unele dintre produsele în cauză pentru care a solicitat inițial înregistrarea, în speță, cererea reclamantei privește o apreciere de ansamblu și indisolubilă a camerei de recurs, în decizia atacată, care nu poate fi anulată în parte. În acest sens, simplul fapt că reclamanta a susținut în fața organelor OAPI, după cum a subliniat în răspunsul său la o întrebare scrisă adresată de Tribunal, că activitatea sa comercială privea numai utilizarea aparatelor de recreere sau de jocuri în cazinouri sau în săli de jocuri nu poate infirma această apreciere, întrucât produsele care făceau obiectul cererii sale inițiale de înregistrare a unei mărci comunitare erau incluse în cerere potrivit accepțiunilor și destinațiilor largi ale acestora.
26
În final, trebuie subliniat că reclamanta nu solicită, nici cu titlu subsidiar, anularea în totalitate a deciziei atacate, în măsura în care aceasta reține că există un risc de confuzie între mărcile în conflict privind produsele menționate la punctul 3 de mai sus. Dimpotrivă, în ceea ce privește restrângerea destinației acestor produse efectuată în cererea introductivă, reclamanta solicită în mod explicit anularea în parte a deciziei atacate, în măsura în care aceasta respinge înregistrarea mărcii solicitate pentru aceleași produse întrucât „vizează exclusiv jocuri video bingo destinate aparatelor de recreere în cazinouri și în săli de jocuri”. În aceste condiții, spre deosebire de situația care s‑a aflat la originea Hotărârii TEK, punctul 19 de mai sus (EU:T:2007:349, punctele 27 și 28), având în vedere sensul univoc al capătului de cerere în anulare, așa cum a fost reiterat în răspunsul reclamantei la o întrebare scrisă adresată de Tribunal, și caracterul clar și precis al motivelor prezentate în susținerea acestuia în cererea introductivă și în răspuns, în speță, Tribunalul nu poate să ia în considerare lista produselor vizate în cererea inițială de înregistrare a mărcii comunitare a reclamantei pentru a decide asupra prezentei acțiuni.
27
Rezultă că capătul de cerere unic în anulare și, prin urmare, cererea de modificare prin care se solicită să se efectueze înregistrarea mărcii pentru produsele în cauză, așa cum au fost modificate, trebuie declarate inadmisibile.
28
În consecință, acțiunea trebuie respinsă în totalitate ca inadmisibilă.
Cu privire la cheltuielile de judecată
29
Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.
30
Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor OAPI și ale intervenientei.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a patra)
dispune:
1)
Respinge acțiunea ca inadmisibilă.
2)
Obligă International Gaming Projects Ltd la plata cheltuielilor de judecată.
Luxemburg, 11 martie 2016.
Grefier
E. Coulon
Președinte
M. Prek
( *1 ) Limba de procedură: engleza.
Full & Egal Universal Law Academy