31.10.2016
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 402/6
Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 7 septembrie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Conseil d'État – Franța) – Association nationale des opérateurs détaillants en énergie (ANODE)/Premier ministre, Ministre de l’Économie, de l’Industrie et du Numérique, Commission de régulation de l’énergie, ENGIE, fostă GDF Suez
(Cauza C-121/15) (1)
((Trimitere preliminară - Apropierea legislațiilor - Directiva 2009/73/CE - Energie - Sectorul gazelor naturale - Stabilirea prețurilor de furnizare a gazelor naturale clienților finali - Tarife reglementate - Obstacol - Compatibilitate - Criterii de apreciere - Obiective privind siguranța aprovizionării și coeziunea teritorială))
(2016/C 402/07)
Limba de procedură: franceza
Instanța de trimitere
Conseil d'État
Părțile din procedura principală
Reclamantă: Association nationale des opérateurs détaillants en énergie (ANODE)
Pârâți: Premier ministre, Ministre de l’Économie, de l’Industrie et du Numérique, Commission de régulation de l’énergie, ENGIE, fostă GDF Suez
Dispozitivul
1)
Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale și de abrogare a Directivei 2003/55/CE trebuie să fie interpretat în sensul că intervenția unui stat membru care constă în a impune anumitor furnizori, printre care furnizorul istoric, să propună consumatorului final furnizarea de gaze naturale la tarife reglementate constituie, prin însăși natura sa, un obstacol în calea realizării unei piețe de gaze naturale concurențiale prevăzute de această dispoziție, iar acest obstacol subzistă chiar și atunci când intervenția amintită nu se opune propunerii unor oferte concurente, la prețuri inferioare acestor tarife, de către toți furnizorii de pe piață.
2)
Articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2009/73, citit în lumina articolelor 14 și 106 TFUE, precum și a Protocolul (nr. 26) privind serviciile de interes general, anexat la Tratatul UE în versiunea rezultată din Tratatul de la Lisabona, și la Tratatul FUE, trebuie să fie interpretat în sensul că permite statelor membre să aprecieze dacă, în interesul economic general, este necesar să impună întreprinderilor din sectorul gazelor naturale obligații de serviciu public legate de prețul de furnizare a gazelor naturale, pentru a asigura, printre altele, siguranța aprovizionării și coeziunea teritorială, sub rezerva, pe de o parte, a îndeplinirii tuturor condițiilor prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din această directivă și în mod special a caracterului nediscriminatoriu al unor astfel de obligații și, pe de altă parte, a respectării principiului proporționalității prin impunerea acestor obligații.
Articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2009/73 trebuie să fie interpretat în sensul că nu se opune unei metode de stabilire a prețului întemeiate pe luarea în considerare a costurilor cu condiția ca aplicarea unei astfel de metode să nu aibă drept consecință faptul că intervenția statului depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor de interes economic general pe care le urmărește.
(1) JO C 178, 1.6.2015
Full & Egal Universal Law Academy