14.11.2016
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 419/18
Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 14 septembrie 2016 (cereri de decizie preliminară formulate de Tribunal Superior de Justicia del País Vasco – Spania) – Florentina Martínez Andrés/Servicio Vasco de Salud (C-184/15), Juan Carlos Castrejana López/Ayuntamiento de Vitoria (C-197/15)
(Cauzele conexate C-184/15 și C-197/15) (1)
((Trimitere preliminară - Politica socială - Directiva 1999/70/CE - Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP - Clauzele 5 și 8 - Folosirea contractelor de muncă pe durată determinată succesive - Măsuri de prevenire a recurgerii abuzive la contractele sau la raporturile de muncă pe durată determinată succesive - Sancțiuni - Recalificarea raportului de muncă pe durată determinată în „contract de muncă pe durată determinată nepermanent” - Principiul efectivității))
(2016/C 419/22)
Limba de procedură: spaniola
Instanța de trimitere
Tribunal Superior de Justicia del País Vasco
Părțile din procedura principală
Reclamanți: Florentina Martínez Andrés (C-184/15), Juan Carlos Castrejana López (C-197/15)
Pârâte: Servicio Vasco de Salud (C-184/15), Ayuntamiento de Vitoria (C-197/15)
Dispozitivul
1)
Clauza 5 punctul 1 din Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat la 18 martie 1999, anexat la Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP, trebuie interpretată în sensul că se opune ca o reglementare națională, precum cea în discuție în litigiile principale, să fie aplicată de instanțele naționale ale statului membru în cauză astfel încât, în cazul folosirii abuzive a contractelor de muncă pe durată determinată succesive, se acordă persoanelor angajate de administrație, prin intermediul unui contract de muncă supus normelor dreptului muncii, un drept la menținerea raportului de muncă, însă acest drept nu este recunoscut, în general, personalului angajat de această administrație în temeiul dreptului administrativ, cu excepția cazului în care există o altă măsură eficace în ordinea juridică națională pentru sancționarea unor asemenea abuzuri în privința acestora din urmă, aspect care trebuie verificat de instanța națională.
2)
Dispozițiile Acordului-cadru cu privire la munca pe durată determinată, anexat la Directiva 1999/70, coroborate cu principiul efectivității trebuie interpretate în sensul că se opun unor norme procedurale naționale care obligă lucrătorul pe durată determinată să intenteze o nouă acțiune în vederea stabilirii sancțiunii adecvate atunci când s-a constatat, de către o autoritate judiciară, recurgerea abuzivă la contracte de muncă pe durată determinată succesive, în măsura în care, pentru lucrătorul în cauză, rezultă inconveniente procedurale, în special în materie de cost, de durată și de norme privind reprezentarea, de natură să facă excesiv de dificilă exercitarea drepturilor care îi sunt conferite de ordinea juridică a Uniunii.
(1) JO C 236, 20.7.2015.
Full & Egal Universal Law Academy