20.2.2017
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 53/10
Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 21 decembrie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Symvoulio tis Epikrateias – Grecia) – Anonymi Geniki Etairia Tsimenton Iraklis (AGET Iraklis)/Ypourgos Ergasias, Koinonikis Asfalisis kai Koinonikis Allilengyis
(Cauza C-201/15) (1)
((Trimitere preliminară - Directiva 98/59/CE - Apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la concedierile colective - Articolul 49 TFUE - Libertatea de stabilire - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 16 - Libertatea de a desfășura o activitate comercială - Reglementare națională care conferă unei autorități administrative prerogativa de a se opune unor concedieri colective după evaluarea condițiilor de pe piața muncii, a situației întreprinderii și a interesului economiei naționale - Criză economică gravă - Rată a șomajului național deosebit de ridicată))
(2017/C 053/12)
Limba de procedură: greaca
Instanța de trimitere
Symvoulio tis Epikrateias
Părțile din procedura principală
Reclamantă: Anonymi Geniki Etairia Tsimenton Iraklis (AGET Iraklis)
Pârât: Ypourgos Ergasias, Koinonikis Asfalisis kai Koinonikis Allilengyis
cu participarea: Enosi Ergazomenon Tsimenton Chalkidas
Dispozitivul
1)
Directiva 98/59/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la concedierile colective trebuie interpretată în sensul că nu se opune, în principiu, unei reglementări naționale, precum cea în discuție în litigiul principal, în temeiul căreia un angajator nu poate, în lipsa unui acord cu reprezentanții lucrătorilor cu privire la o concediere colectivă preconizată, să efectueze o astfel de concediere decât cu condiția ca autoritatea publică națională competentă căreia trebuie să îi fie notificată această concediere preconizată să nu adopte, în termenul prevăzut de reglementarea menționată și după examinarea dosarului și evaluarea condițiilor de pe piața muncii, a situației întreprinderii, precum și a interesului economiei naționale, o decizie motivată de a nu autoriza realizarea tuturor sau a unei părți din concedierile preconizate. Situația este însă diferită dacă se dovedește, ceea ce revine, dacă este cazul, instanței de trimitere să verifice, că, având în vedere cele trei criterii de evaluare la care face trimitere această reglementare și aplicarea concretă a acestora de către autoritatea publică menționată sub controlul instanțelor competente, reglementarea menționată are drept consecință privarea dispozițiilor acestei directive de efectul lor util.
Articolul 49 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune, într-o situație precum cea în discuție în litigiul principal, unei reglementări naționale precum cea vizată la prima teză de la primul paragraf al prezentului punct.
2)
Existența eventuală, într-un stat membru, a unui context caracterizat printr-o criză economică gravă și printr-o rată a șomajului deosebit de ridicată nu este de natură să afecteze răspunsurile de la punctul 1 din prezentul dispozitiv.
(1) JO C 221, 6.7.2015.
Full & Egal Universal Law Academy