31.10.2016
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 402/9
Hotărârea Curții (Camera a doua) din 8 septembrie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale di Reggio Calabria – Italia) – Procedură penală împotriva lui Domenico Politanò
(Cauza C-225/15) (1)
((Trimitere preliminară - Articolul 49 TFUE - Libertatea de stabilire - Jocuri de noroc - Restricții - Motive imperative de interes general - Proporționalitate - Achiziții publice - Condiții de participare la o procedură de cerere de ofertă și evaluarea capacității economice și financiare - Excluderea ofertantului pentru neprezentarea de documente doveditoare ale capacității sale economice și financiare, eliberate de două instituții bancare distincte - Directiva 2004/18/CE - Articolul 47 - Aplicabilitate))
(2016/C 402/11)
Limba de procedură: italiana
Instanța de trimitere
Tribunale di Reggio Calabria
Partea din procedura penală principală
Domenico Politanò
Dispozitivul
1)
Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii şi în special articolul 47 din aceasta trebuie interpretate în sensul că o reglementare națională privind acordarea de concesiuni în domeniul jocurilor de noroc precum cea în discuţie în litigiul principal nu intră în domeniul de aplicare al acestora.
2)
Articolul 49 TFUE trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei dispoziţii naţionale precum cea în discuție în litigiul principal, care impune operatorilor care doresc să participe la o procedură de cerere de ofertă având ca obiect acordarea de concesiuni în domeniul jocurilor şi al pariurilor obligaţia de a face dovada capacităţii lor economice şi financiare prin intermediul unor declaraţii eliberate de cel puţin două instituţii bancare, fără a permite ca această capacitate să poată fi stabilită şi în alt mod, în cazul în care o asemenea dispoziţie poate îndeplini condiţiile de proporţionalitate stabilite prin jurisprudenţa Curţii, ceea ce revine instanţei de trimitere să verifice.
(1) JO C 262, 10.8.2015.
Full & Egal Universal Law Academy