13.6.2016
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 211/21
Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 5 aprilie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Hanseatisches Oberlandesgericht in Bremen – Germania) – Pál Aranyosi (C-404/15), Robert Căldăraru (C-659/15 PPU)
(Cauzele conexate C-404/15 și C-659/15 PPU) (1)
((Trimitere preliminară - Cooperare polițienească și judiciară în materie penală - Decizia-cadru 2002/584/JAI - Mandat european de arestare - Motive de refuz al executării - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 4 - Interzicerea tratamentelor inumane sau degradante - Condiții de detenție în statul membru emitent))
(2016/C 211/27)
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Hanseatisches Oberlandesgericht in Bremen
Părțile din procedura principală
Pál Aranyosi (C-404/15), Robert Căldăraru (C-659/15 PPU)
Dispozitivul
Articolul 1 alineatul (3), articolul 5 și articolul 6 alineatul (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009, trebuie interpretate în sensul că, în prezența unor elemente obiective, fiabile, precise și actualizate în mod corespunzător care dovedesc existența unor deficiențe fie sistemice sau generalizate, fie afectând anumite grupuri de persoane ori chiar anumite centre de detenție în ceea ce privește condițiile de detenție în statul membru emitent, autoritatea judiciară de executare trebuie să verifice, în mod concret și precis, dacă există motive serioase și temeinice de a crede că persoana vizată de un mandat european de arestare emis în scopul efectuării urmăririi penale sau al executării unei pedepse privative de libertate se va confrunta, ca urmare a condițiilor detenției sale în statul membru respectiv, cu un risc real de a fi supusă unui tratament inuman sau degradant, în sensul articolului 4 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în cazul predării statului membru menționat. În acest scop, ea trebuie să solicite furnizarea unor informații suplimentare autorității judiciare emitente, care, după ce a solicitat, la nevoie, asistența autorității centrale sau a uneia dintre autoritățile centrale ale statului membru emitent, în sensul articolului 7 din decizia-cadru, trebuie să comunice aceste informații în termenul stabilit într-o astfel de cerere. Autoritatea judiciară de executare trebuie să își amâne decizia privind predarea persoanei în cauză până la obținerea informațiilor suplimentare care îi permit să înlăture existența unui asemenea risc. În cazul în care acest risc nu poate fi înlăturat într-un termen rezonabil, autoritatea respectivă trebuie să decidă dacă este necesar să pună capăt procedurii de predare.
(1) JO C 320, 28.9.2015.
JO C 59, 15.2.2016.
Full & Egal Universal Law Academy