14.5.2018
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 166/2
Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 20 martie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale di Bergamo – Italia) – Procedură penală privind pe Luca Menci
(Cauza C-524/15) (1)
([Trimitere preliminară - Taxa pe valoarea adăugată (TVA) - Directiva 2006/112/CE - Neplata TVA-ului datorat - Sancțiuni - Legislație națională care prevede o sancțiune administrativă și o sancțiune penală pentru aceleași fapte - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 50 - Principiul ne bis in idem - Natura penală a sancțiunii administrative - Existența aceleiași infracțiuni - Articolul 52 alineatul (1) - Restrângeri impuse principiului ne bis in idem - Condiții])
(2018/C 166/02)
Limba de procedură: italiana
Instanța de trimitere
Tribunale di Bergamo
Partea din procedura penală principală
Luca Menci
cu participarea: Procura della Repubblica
Dispozitivul
1)
Articolul 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale în temeiul căreia procesul penal poate fi inițiat împotriva unei persoane pentru neplata în termenele prevăzute de lege a taxei pe valoarea adăugată datorate, deși acestei persoane i s-a aplicat deja, pentru aceleași fapte, o sancțiune administrativă definitivă de natură penală în sensul acestui articol 50, cu condiția ca această reglementare:
—
să vizeze un obiectiv de interes general care este de natură să justifice un astfel de cumul de proceduri și de sancțiuni, respectiv combaterea infracțiunilor în materie de taxă pe valoarea adăugată, aceste proceduri și aceste sancțiuni trebuind să aibă scopuri complementare;
—
să conțină norme de asigurare a unei coordonări care să limiteze la strictul necesar sarcina suplimentară care rezultă, pentru persoanele vizate, dintr-un cumul de proceduri și
—
să prevadă norme care permit să se asigure limitarea severității ansamblului sancțiunilor aplicate la ceea ce este strict necesar în raport cu gravitatea infracțiunii vizate.
2)
Revine instanței naționale sarcina de a se asigura, ținând seama de ansamblul împrejurărilor litigiului principal, că sarcina care rezultă concret pentru persoana vizată din aplicarea reglementării naționale în discuție în litigiul principal și din cumulul procedurilor și al sancțiunilor pe care aceasta îl autorizează nu este excesivă în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite.
(1) JO C 414, 14.12.2015.
Full & Egal Universal Law Academy