16.1.2017
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 14/15
Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 10 noiembrie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Hoge Raad der Nederlanden – Țările de Jos) – J. J. de Lange/Staatssecretaris van Financiën
(Cauza C-548/15) (1)
((Trimitere preliminară - Politica socială - Principiile egalității de tratament și nediscriminării pe motive de vârstă - Directiva 2000/78/CE - Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă - Articolele 2, 3 și 6 - Domeniu de aplicare - Tratament diferențiat pe motive de vârstă - Legislație națională care plafonează deducerea cheltuielilor cu formarea efectuate după o anumită vârstă - Acces la formare profesională))
(2017/C 014/19)
Limba de procedură: neerlandeza
Instanța de trimitere
Hoge Raad der Nederlanden
Părțile din procedura principală
Reclamant: J. J. de Lange
Pârât: Staatssecretaris van Financiën
Dispozitivul
1)
Articolul 3 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretat în sensul că un regim de impozitare precum cel în discuție în litigiul principal, care prevede că tratamentul fiscal al cheltuielilor cu formarea profesională efectuate de o persoană diferă în funcție de vârsta sa, intră în domeniul de aplicare material al acestei directive în măsura în care urmărește să favorizeze accesul la formare al tinerilor.
2)
Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78 trebuie interpretat în sensul că nu se opune unui regim de impozitare precum cel în discuție în litigiul principal, care permite persoanelor care nu au împlinit vârsta de 30 de ani să deducă integral, în anumite condiții, cheltuielile cu formarea profesională din veniturile lor impozabile, în timp ce acest drept de deducere este limitat pentru persoanele care au împlinit vârsta respectivă, în măsura în care, pe de o parte, acest regim este justificat în mod obiectiv și rezonabil de un obiectiv legitim de politică a ocupării forței de muncă și a pieței muncii și, pe de altă parte, mijloacele de realizare a acestui obiectiv sunt adecvate și necesare. Instanței de trimitere îi revine sarcina de a verifica dacă această situație se regăsește în cauza principală.
(1) JO C 38, 1.2.2016.
Full & Egal Universal Law Academy