18.4.2017
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 121/6
Hotărârea Curții (Camera a patra) din 2 martie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal administratif de Melun – Franța) – Glencore Céréales France/Etablissement national des produits de l'agriculture et de la mer (FranceAgriMer)
(Cauza C-584/15) (1)
([Trimitere preliminară - Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 - Protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene - Articolul 3 - Regulamentul (CEE) nr. 3665/87 - Articolul 11 - Recuperarea unei restituiri la export acordate în mod nejustificat - Regulamentul (CEE) nr. 3002/92 - Articolul 5a - Garanție eliberată în mod nejustificat - Dobânzi datorate - Termen de prescripție - Momentul de la care începe să curgă termenul - Întreruperea termenului - Limită maximă - Termen mai lung - Aplicabilitate])
(2017/C 121/07)
Limba de procedură: franceza
Instanța de trimitere
Tribunal administratif de Melun
Părțile din procedura principală
Reclamantă: Glencore Céréales France
Pârâtă: Etablissement national des produits de l'agriculture et de la mer (FranceAgriMer)
Dispozitivul
1)
Articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene trebuie interpretat în sensul că termenul de prescripție prevăzut de această dispoziție este aplicabil recuperării de creanțe constând în dobânzi, precum cele în discuție în litigiul principal, datorate în temeiul articolului 11 alineatul (3) din Regulamentul (CEE) nr. 3665/87 al Comisiei din 27 noiembrie 1987 de stabilire a normelor comune de aplicare a sistemului de restituiri la export pentru produsele agricole, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 495/97 al Comisiei din 18 martie 1997, și al articolului 5a din Regulamentul (CEE) nr. 3002/92 al Comisiei din 16 octombrie 1992 de stabilire a modalităților comune de control al utilizării și/sau destinației produselor provenind din intervenție, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 770/96 al Comisiei din 26 aprilie 1996.
2)
Articolul 3 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 2988/95 trebuie interpretat în sensul că faptul că un operator economic este debitor al unor creanțe constând în dobânzi, precum cele în discuție în litigiul principal, nu constituie o „abatere continuă sau repetată” în sensul acestei dispoziții. Asemenea creanțe trebuie considerate ca rezultând din aceeași abatere, în sensul articolului 1 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2988/95, care determină recuperarea ajutoarelor și a sumelor primite în mod nejustificat care constituie creanțele principale.
3)
Articolul 3 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul nr. 2988/95 trebuie interpretat în sensul că, în ceea ce privește acțiunile în justiție ce determină adoptarea unor măsuri administrative care au ca scop recuperarea unor creanțe constând în dobânzi, precum cele în discuție în litigiul principal, termenul de prescripție prevăzut la articolul 3 alineatul (1) primul paragraf începe să curgă de la data săvârșirii abaterii ce dă dreptul la recuperarea ajutoarelor și a sumelor nedatorate pe baza cărora sunt calculate aceste dobânzi, și anume de la data elementului constitutiv al acestei abateri care se produce ultimul, mai precis fie data acțiunii sau a omisiunii, fie data prejudiciului.
4)
Articolul 3 alineatul (1) al patrulea paragraf din Regulamentul nr. 2988/95 trebuie interpretat în sensul că, în ceea ce privește acțiunile în justiție ce determină adoptarea unor măsuri administrative având ca scop recuperarea unor dobânzi, precum cele în discuție în litigiul principal, prescripția se împlinește la expirarea termenului prevăzut la articolul 3 alineatul (1) al patrulea paragraf menționat atunci când, în acest termen, autoritatea competentă, deși a solicitat rambursarea ajutoarelor sau a sumelor încasate în mod nejustificat de operatorul economic în cauză, nu a adoptat nicio decizie în ceea ce privește aceste dobânzi.
5)
Articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2988/95 trebuie interpretat în sensul că un termen de prescripție, prevăzut de dreptul național, mai lung decât cel prevăzut la articolul 3 alineatul (1) din acest regulament poate fi aplicat, într o situație precum cea în discuție în litigiul principal, în ceea ce privește recuperarea unor creanțe născute înainte de data intrării în vigoare a acestui termen și care nu erau încă prescrise în temeiul acestei din urmă dispoziții.
(1) JO C 38, 1.2.2016.
Full & Egal Universal Law Academy