21.8.2017
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 277/6
Hotărârea Curții (Camera întâi) din 15 iunie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Lietuvos Aukščiausiasis Teismas – Lituania) – Lietuvos Respublikos transporto priemonių draudikų biuras/Gintaras Dockevičius, Jurgita Dockevičienė
(Cauza C-587/15) (1)
((Trimitere preliminară - Asigurarea de răspundere civilă auto - Accident produs în 2006 între vehicule care staționează în mod obișnuit în state membre diferite - Regulamentul general al Consiliului Birourilor Naționale ale Asigurătorilor din Statele Membre - Necompetenţa Curţii - Directiva 2009/103/CE - Inaplicabilitate ratione temporis - Directivele 72/166/CEE, 84/5/CEE și 2000/26/CE - Inaplicabilitate ratione materiae - Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Inaplicabilitate - Lipsa punerii în aplicare a dreptului Uniunii))
(2017/C 277/07)
Limba de procedură: lituaniana
Instanța de trimitere
Lietuvos Aukščiausiasis Teismas
Părțile din procedura principală
Reclamant: Lietuvos Respublikos transporto priemonių draudikų biuras
Pârâți: Gintaras Dockevičius, Jurgita Dockevičienė
Dispozitivul
Curtea nu este competentă să se pronunțe, cu titlu preliminar, cu privire la partea dintre întrebările adresate de instanța de trimitere care vizează interpretarea Regulamentului general al Consiliului birourilor, adoptat printr-un acord încheiat la 30 mai 2002 între Birourile naţionale ale asigurătorilor din statele membre ale Spațiului Economic European și din alte state asociate și care figurează în anexa la Decizia 2003/564/CE a Comisiei din 28 iulie 2003 privind aplicarea Directivei 72/166/CEE a Consiliului privind controlul asigurării de răspundere civilă auto.
—
Întrucât Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi nu este aplicabilă ratione temporis în litigiul principal,
—
Directiva 72/166/CEE a Consiliului din 24 aprilie 1972 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la asigurarea de răspundere civilă auto și introducerea obligației de asigurare a acestei răspunderi, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2005/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005, Directiva 84/5/CEE a Consiliului din 30 decembrie 1983 privind apropierea legislațiilor statelor membre privind asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2005/14, și Directiva 2000/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 mai 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la asigurarea de răspundere civilă auto și de modificare a Directivelor 73/239/CEE și 88/357/CEE ale Consiliului nu sunt aplicabile ratione materiae în acest litigiu și, prin urmare,
—
nici articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în lipsa punerii în aplicare a dreptului Uniunii în sensul articolului 51 alineatul (1) din aceasta, nu este aplicabil în litigiul respectiv,
directivele menționate și articolul 47 din cartă trebuie interpretate în sensul că nu se opun, în speță, consecințelor care rezultă din jurisprudența instanței de trimitere potrivit căreia revine Lietuvos Respublikos transporto priemonių draudikų biuras (Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din Republica Lituania), în scopul exercitării acțiunii subrogatorii, sarcina probei referitoare la ansamblul elementelor care stabilesc răspunderea civilă a pârâților din litigiul principal pentru accidentul produs la 20 iulie 2006.
(1) JO C 27, 25.1.2016.
Full & Egal Universal Law Academy