EUR-Lex -  62015CJ0651 - RO

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a șasea)

13 iulie 2017 ( *1 )

„Recurs – Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 (REACH) – Articolul 58 alineatul (2) – Autorizare – Substanțe care prezintă motive de îngrijorare deosebită – Exceptare – Regulament care modifică anexa XIV la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 – Includerea trioxidului de crom în lista substanțelor supuse autorizării”

În cauza C‑651/15 P,

având ca obiect un recurs formulat în temeiul articolului 56 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, introdus la 4 decembrie 2015,

Verein zur Wahrung von Einsatz und Nutzung von Chromtrioxid und anderen Chrom‑VI‑Verbindungen in der Oberflächentechnik eV (VECCO) și alții, reprezentate de C. Mereu, avocat, și de J. Beck, solicitor,

recurenți,

celelalte părți din procedură fiind:

Comisia Europeană, reprezentată de K. Mifsud‑Bonnici și de K. Talabér‑Ritz, în calitate de agenți,

pârâtă în primă instanță,

susținută de:

Republica Franceză, reprezentată de D. Colas și de J. Traband, în calitate de agenți,

intervenientă în recurs,

Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA), reprezentată de W. Broere și de M. Heikkilä, în calitate de agenți,

Assogalvanica și alții, reprezentați de C. Mereu, avocat, și de J. Beck, solicitor,

interveniente în primă instanță,

CURTEA (Camera a șasea),

compusă din domnul E. Regan, președinte de cameră, și domnii C. G. Fernlund (raportor) și S. Rodin, judecători,

avocat general: doamna E. Sharpston,

grefier: domnul A. Calot Escobar,

având în vedere procedura scrisă,

având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,

pronunță prezenta

Hotărâre

1

Prin intermediul recursului formulat, Verein zur Wahrung von Einsatz und Nutzung von Chromtrioxid und anderen Chrom‑VI‑Verbindungen in der Oberflächentechnik eV (VECCO) și ceilalți 185 de recurenți ale căror denumiri figurează în anexa I la prezenta hotărâre (denumiți în continuare, împreună, „VECCO și alții”) solicită anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 25 septembrie 2015, VECCO și alții/Comisia (T‑360/13, denumită în continuare „hotărârea atacată”, EU:T:2015:695), prin care acesta le‑a respins acțiunea având ca obiect anularea în parte a Regulamentului (UE) nr. 348/2013 al Comisiei din 17 aprilie 2013 de modificare a anexei XIV la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH) (JO 2013, L 108, p. 1).

Cadrul juridic

2

Articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO 2006, L 396, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 60, p. 3, rectificare în JO 2007, L 136, p. 3), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 (JO 2008, L 353, p. 1) (denumit în continuare „Regulamentul REACH”), intitulat „Scop și domeniu de aplicare”, prevede la alineatul (1):

„Scopul prezentului regulament este de a se asigura un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a mediului, inclusiv promovarea unor metode alternative pentru evaluarea pericolelor pe care le prezintă substanțele, precum și libera circulație a substanțelor pe piața internă, asigurând totodată sporirea competitivității și a inovației.”

3

Conform articolului 55 din Regulamentul REACH:

„Scopul prezentului titlu este de a asigura buna funcționare a pieței interne, precum și de a garanta totodată că riscurile care decurg din utilizarea substanțelor care prezintă o îngrijorare deosebită sunt controlate corespunzător și că aceste substanțe sunt substituite progresiv cu substanțe sau tehnologii alternative adecvate, în cazul în care acestea sunt fezabile din punct de vedere economic și tehnic. În acest scop, toți producătorii, importatorii și utilizatorii din aval analizează disponibilitatea alternativelor și examinează riscurile acestora și fezabilitatea tehnică și economică a substituirii.”

4

Articolul 57 din Regulamentul REACH prevede criteriile pentru includerea substanțelor în anexa XIV la acest regulament.

5

Articolul 58 din Regulamentul REACH prevede:

„(1)   Ori de câte ori se ia o decizie de a include în anexa XIV substanțe menționate la articolul 57, o astfel de decizie se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 133 alineatul (4). Decizia specifică pentru fiecare substanță:

(a)

identitatea substanței, în conformitate cu anexa VI punctul 2;

(b)

proprietatea (proprietățile) intrinsecă (intrinsece) a (ale) substanței menționate la articolul 57;

[…]

(d)

după caz, termenele de revizuire pentru anumite utilizări;

(e)

utilizările sau categoriile de utilizări exceptate, după caz, de la obligația autorizării și eventualele condiții pentru asemenea excepții.

(2)   Utilizările sau categoriile de utilizări pot fi exceptate de la obligația autorizării cu condiția ca, prin respectarea legislației comunitare speciale în vigoare, care impune cerințe minime privind protecția sănătății umane și a mediului pentru utilizarea substanței, riscul să fie controlat în mod corespunzător. La stabilirea unor asemenea excepții se ia în considerare, în special, raportul dintre riscul prezentat pentru sănătatea umană și pentru mediu și natura substanței, cum ar fi modificarea riscului în funcție de forma fizică.

[…]”

6

Articolele 60-64 din Regulamentul REACH se referă la procedura de acordare a autorizațiilor.

Istoricul litigiului

7

Din cuprinsul punctelor 1-9 din hotărârea atacată reiese că, prin Regulamentul nr. 348/2013, trioxidul de crom a fost inclus în anexa XIV la Regulamentul REACH fără să fi fost acordată nicio exceptare în temeiul articolului 58 alineatul (2) din regulamentul menționat în favoarea anumitor utilizări sau categorii de utilizări.

Procedura în fața Tribunalului și hotărârea atacată

8

La 8 iulie 2013, VECCO și alții au introdus o acțiune prin care solicitau anularea Regulamentului nr. 348/2013. Prin hotărârea atacată, Tribunalul a respins această acțiune și a obligat VECCO și alții la plata cheltuielilor de judecată.

Concluziile părților în fața Curții

9

VECCO și alții solicită Curții anularea hotărârii atacate și soluționarea pe fond a acțiunii lor sau trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal pentru ca acesta să se pronunțe pe fond.

10

Comisia Europeană solicită Curții respingerea recursului și obligarea VECCO și alții la plata cheltuielilor de judecată.

11

Republica Franceză, a cărei cerere de intervenție în susținerea concluziilor Comisiei a fost admisă, și Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA), care a intervenit în primă instanță în susținerea concluziilor Comisiei, solicită Curții respingerea recursului.

Cu privire la recurs

12

VECCO și alții invocă trei motive. Primul și al doilea motiv se întemeiază pe încălcarea articolului 58 alineatul (2) din Regulamentul REACH. Al treilea motiv se întemeiază pe o eroare de apreciere. Al doilea și al treilea motiv ale recursului sunt invocate cu titlu subsidiar, în ipoteza în care primul motiv ar fi admis.

Cu privire la primul motiv, întemeiat pe o încălcare a articolului 58 alineatul (2) din Regulamentul REACH

Argumentația părților

13

Primul motiv al recursului este îndreptat împotriva punctelor 28-53 din hotărârea atacată, prin care Tribunalul a considerat că nici Directiva 98/24/CE a Consiliului din 7 aprilie 1998 privind protecția sănătății și securității lucrătorilor împotriva riscurilor legate de prezența agenților chimici la locul de muncă [A paisprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] (JO 1998, L 131, p. 11, Ediție specială, 05/vol. 5, p. 47), nici Directiva 2004/37/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți cancerigeni sau mutageni la locul de muncă [A șasea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE a Consiliului] (JO 2004, L 158, p. 50, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 45) nu constituie o „legislație comunitară specifică” ce impune „cerințe minime” în sensul articolului 58 alineatul (2) din Regulamentul REACH. VECCO și alții reproșează Tribunalului că a efectuat o interpretare eronată a acestei dispoziții.

14

Tribunalul, la punctele 40-44 și 50-53 din hotărârea atacată, ar fi săvârșit o eroare de drept prin faptul că a restrâns domeniul de aplicare al exceptării prevăzute la articolul 58 alineatul (2) din Regulamentul REACH doar la instrumentele de drept derivat care se referă la substanțe determinate și denumite explicit.

15

Potrivit VECCO și alții, exceptarea prevăzută la articolul 58 alineatul (2) din Regulamentul REACH nu se aplică substanțelor, ci utilizărilor acestora. Nu ar fi, așadar, necesar ca substanțele în cauză să fie menționate specific în legislația în discuție. VECCO și alții subliniază, în această privință, că ECHA a recunoscut, într‑un document intitulat „Pregătirea celui de al treilea proiect de recomandare a substanțelor care trebuie să fie incluse în anexa XIV – Abordare generală”, că utilizările care intră în sfera exceptării includ, printre altele, clasificările de periculozitate ale unei substanțe (cancerigenă, mutagenă sau toxică pentru reproducere). Contrar celor reținute de Tribunal la punctul 41 din hotărârea atacată, această interpretare nu ar fi susceptibilă să pună în mod serios în pericol finalitatea și funcționarea Regulamentului REACH.

16

VECCO și alții susțin că finalitatea articolului 58 alineatul (2) din Regulamentul REACH impune să se cerceteze în prealabil dacă legislația Uniunii este suficientă pentru a asigura un bun control al riscurilor. Cele trei criterii prevăzute de această dispoziție, referitoare la existența unei „legislații comunitare specifice” care impune „cerințe minime” care determină ca „riscul să fie controlat în mod corespunzător”, ar trebui, așadar, evaluate mai degrabă împreună, în lumina acestei finalități, decât izolat, astfel cum a procedat Tribunalul.

17

Potrivit VECCO și alții, o interpretare corectă a articolului 58 alineatul (2) din Regulamentul REACH ar fi trebuit să determine Tribunalul să examineze, în primul rând, dacă Directivele 98/24 și 2004/37 sunt „specifice” utilizării în cauză a trioxidului de crom în industria tratamentelor de suprafață și a galvanizării, în al doilea rând, dacă această situație se regăsește în speță, să stabilească dacă această legislație existentă impune „cerințe minime” și, în al treilea rând, să verifice dacă aceste cerințe minime sunt suficiente pentru a controla riscurile suportate.

18

În ceea ce privește primul criteriu prevăzut la articolul 58 alineatul (2) din Regulamentul REACH, privind existența unei legislații „specifice” a Uniunii, VECCO și alții apreciază că acest criteriu este îndeplinit, întrucât utilizarea sau categoriile de utilizări pentru care s‑a solicitat o exceptare, și anume procesele de acoperire și de galvanizare care utilizează trioxidul de crom, intră în sfera utilizărilor vizate prin Directiva 98/24 și, ca urmare a clasificării acestei substanțe ca fiind cancerigenă, prin Directiva 2004/37.

19

În ceea ce privește cel de al doilea criteriu menționat în dispoziția amintită, VECCO și alții apreciază că Tribunalul a enumerat, la punctele 37 și 43 din hotărârea atacată, „cerințele minime” stabilite prin Directivele 98/24 și 2004/37. Acesta ar fi omis, totuși, să aprecieze dacă, în concret, cerințele respective permit să se ajungă la un bun control al riscurilor pentru lucrătorii din industria tratamentelor de suprafață și a galvanizării.

20

Tribunalul ar fi apreciat în mod greșit la punctul 40 din hotărârea atacată că Directiva 98/24 se limitează să stabilească un cadru general care definește îndatoririle ce revin angajatorilor care își expun salariații la riscuri chimice. Tribunalul ar fi considerat, în plus, la punctul 44 din hotărârea atacată că nu se poate aprecia că Directiva 98/24 conține „cerințe minime” în sensul articolului 58 alineatul (2) din Regulamentul REACH, întrucât nu stabilește o valoare maximă în materie de expunere profesională la substanța în cauză.

21

VECCO și alții apreciază că stabilirea unor valori maxime în materie de expunere profesională nu este nici singura, nici cea mai bună metodă de gestionare a riscurilor chimice. Inexistența unor astfel de valori maxime în ceea ce privește trioxidul de crom nu ar fi suficientă pentru a se considera că directivele nu impun „cerințe minime” în sensul articolului 58 alineatul (2) din Regulamentul REACH.

22

În ceea ce privește criteriul referitor la bunul control al riscurilor, VECCO și alții critică punctul 64 din hotărârea atacată, prin care Tribunalul a apreciat că era imposibil să se verifice dacă acest criteriu era îndeplinit, din cauza inexistenței unei legislații comunitare specifice care să impună cerințe minime. Această interpretare „superficială” ar încălca, în drept, obiectivul de ansamblu urmărit la articolul 58 alineatul (2) din Regulamentul REACH și, în fapt, ansamblul elementelor de probă prezentate la dezbateri, care urmăresc să demonstreze că riscurile asumate de lucrătorii din industria tratamentelor de suprafață și a galvanizării și legate de utilizarea trioxidului de crom sunt controlate în mod corespunzător de legislația Uniunii.

23

Comisia respinge interpretarea propusă de VECCO și alții, potrivit căreia articolul 58 alineatul (2) din Regulamentul REACH se aplică utilizărilor, iar nu substanțelor. Această instituție aprobă raționamentul prin care Tribunalul a considerat că nu era necesar să se examineze utilizările acoperite de Directivele 98/24 și 2004/37, întrucât aceste directive nu sunt specifice trioxidului de crom.

24

ECHA se raliază argumentației Comisiei. Legiuitorul nu ar fi prevăzut o exceptare automată de la mecanismul de autorizare pentru toate utilizările acoperite de Directivele 98/24 și 2004/37.

25

Același lucru este valabil și pentru Republica Franceză, care apreciază că Directivele 98/24 și 2004/37 nu sunt legislații comunitare specifice care impun cerințe minime privind protecția sănătății umane și a mediului pentru utilizarea substanței în sensul articolului 58 alineatul (2) din Regulamentul REACH.

Aprecierea Curții

26

Pentru a răspunde la acest prim motiv al recursului, trebuie să se amintească contextul în care se aplică regimul exceptării prevăzut la articolul 58 alineatul (2) din Regulamentul REACH.

27

În această privință, din articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul REACH reiese că acesta urmărește să asigure un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a mediului, inclusiv promovarea unor metode alternative pentru evaluarea pericolelor pe care le prezintă substanțele, precum și libera circulație a substanțelor pe piața internă, asigurând totodată sporirea competitivității și a inovației. În acest scop, regulamentul menționat instituie un sistem integrat de control al substanțelor chimice care include înregistrarea, evaluarea, precum și autorizarea și, eventual, restricționarea utilizării acestora (a se vedea în special Hotărârea din 15 martie 2017, Polynt/ECHA, C‑323/15 P, EU:C:2017:207, punctul 20).

28

Astfel cum s‑a subliniat în special în considerentele (69) și (70) ale Regulamentului REACH, acesta rezervă o atenție specială așa‑numitelor substanțe „care prezintă motive de îngrijorare deosebită”. Aceste substanțe sunt astfel supuse regimului de autorizare prevăzut în titlul VII din regulamentul menționat. Din articolul 55 din respectivul regulament reiese că obiectivul acestei proceduri este „de a asigura buna funcționare a pieței interne, precum și de a garanta totodată că riscurile care decurg din utilizarea substanțelor care prezintă motive de îngrijorare deosebită sunt controlate corespunzător și că aceste substanțe sunt substituite progresiv cu substanțe sau tehnologii alternative adecvate, în cazul în care acestea sunt fezabile din punct de vedere economic și tehnic” (a se vedea în special Hotărârea din 15 martie 2017, Polynt/ECHA, C‑323/15 P, EU:C:2017:207, punctul 21).

29

Prima etapă a acestui regim de autorizare o constituie procedura de identificare a substanțelor care prezintă motive de îngrijorare deosebită, pe baza criteriilor menționate la articolul 57 din Regulamentul REACH. A doua etapă constă în includerea acestor substanțe în lista substanțelor supuse autorizării, care constituie anexa XIV la acest regulament, iar a treia și ultima etapă privește procedura care conduce, dacă este cazul, la autorizarea unei substanțe care prezintă motive de îngrijorare deosebită (a se vedea în special Hotărârea din 15 martie 2017, Polynt/ECHA, C‑323/15 P, EU:C:2017:207, punctul 22).

30

Pentru a asigura coerența între regimul de autorizare prevăzut în titlul VII din Regulamentul REACH și celelalte acte cu putere de lege sau norme administrative ale Uniunii destinate să protejeze sănătatea umană sau mediul de riscurile generate de utilizarea unor substanțe chimice, articolul 58 alineatul (2) din acest regulament permite ca anumite utilizări sau categorii de utilizări să fie exceptate de la obligația de autorizare, „cu condiția ca, prin respectarea legislației comunitare speciale în vigoare, care impune cerințe minime privind protecția sănătății umane și a mediului pentru utilizarea substanței, riscul să fie controlat în mod corespunzător”.

31

Rezultă în mod clar din această dispoziție că anumite utilizări sau categorii de utilizări ale unei substanțe care prezintă motive de îngrijorare deosebită pot fi exceptate de la obligația de autorizare dacă sunt întrunite două condiții. Aceste condiții se referă, pe de o parte, la prezența unei „[legislații] comunitare speciale în vigoare, care impune cerințe minime privind protecția sănătății umane și a mediului pentru utilizarea substanței” și, pe de altă parte, la faptul ca, ținând seama de această legislație, „riscul să fie controlat în mod corespunzător”. Rezultă, de asemenea, din modul de redactare clar a acestei dispoziții că aceste condiții sunt cumulative, astfel încât, după cum a reținut, în esență, Tribunalul la punctele 32 și 64 din hotărârea atacată, este suficient ca una singură dintre aceste condiții să nu fie îndeplinită pentru ca exceptarea să trebuiască să fie refuzată.

32

Pe de altă parte, o interpretare restrictivă a acestei dispoziții se impune ca urmare a caracterului său derogatoriu.

33

În ceea ce privește aspectul dacă Directivele 98/24 și 2004/37 îndeplinesc prima dintre aceste condiții, trebuie să se stabilească dacă aceste directive pot fi considerate legislații specifice care impun cerințe minime privind protecția sănătății umane și a mediului pentru utilizarea substanței.

34

Potrivit unei jurisprudențe constante, semnificația și domeniul de aplicare ale expresiei „legislație specifică”, pentru care Regulamentul REACH nu oferă nicio definiție, trebuie stabilite conform sensului ei obișnuit în limbajul curent, ținând seama de contextul în care este utilizată și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte (a se vedea prin analogie Hotărârea din 24 iunie 2015, Hotel Sava Rogaška, C‑207/14, EU:C:2015:414, punctul 25 și jurisprudența citată).

35

Sensul obișnuit al adjectivului „specific” se referă, în limbajul curent, la ceea ce este particular unei specii, la ceea ce îi este propriu și o distinge de celelalte specii și poate, astfel, să fie opusul a ceea ce este general. Conform acestui sens obișnuit, expresia „legislație specifică” utilizată la articolul 58 alineatul (2) din Regulamentul REACH trebuie interpretată în sensul că vizează cel puțin orice directivă sau orice regulament care stabilește norme particulare pentru materia considerată. Această expresie trebuie înțeleasă în opoziție cu o legislație care reglementează fie un grup de substanțe, fie o categorie de utilizări definite de manieră generală și abstractă.

36

VECCO și alții consideră, cu toate acestea, că exceptarea prevăzută la articolul 58 alineatul (2) din Regulamentul REACH se adresează utilizărilor sau categoriilor de utilizări, iar nu substanțelor. În consecință, pentru a stabili dacă această exceptare este aplicabilă, ar trebui mai degrabă să se verifice dacă această legislație permite, în practică, să se controleze în mod corespunzător riscurile asociate utilizărilor sau categoriilor de utilizări considerate pentru această substanță decât să se controleze dacă substanța în discuție este menționată expres în legislația în cauză. Tribunalul ar fi săvârșit, așadar, o eroare de drept atunci când a reținut că Directivele 98/24 și 2004/37 nu constituie o legislație specifică ce impune cerințe minime pentru motivul că aceste directive nu menționează expres trioxidul de crom.

37

În această privință, deși este adevărat că prima teză a articolului 58 alineatul (2) din Regulamentul REACH nu se referă la noțiunea de substanță, ci doar la cele de utilizări sau categorii de utilizări, este totuși cert că mecanismul de exceptare implică o legătură indisociabilă între o substanță și utilizările sau categoriile de utilizări ale acesteia.

38

Astfel, Regulamentul REACH vizează, după cum reiese din titlul său și din economia sa generală, să reglementeze substanțele. Regimul de autorizare menționat în titlul VII din acest regulament se adresează în special substanțelor care, din cauza proprietăților lor intrinsece, sunt considerate ca prezentând motive de îngrijorare deosebită și care, din această cauză, trebuie, în cele din urmă, să fie înlocuite.

39

După cum reiese din articolul 55 din regulamentul menționat, aceste substanțe nu pot fi introduse pe piață decât în temeiul unei autorizații care urmărește să garanteze că riscurile pe care le implică utilizarea lor sunt controlate corespunzător. Este motivul pentru care acordarea unei autorizații în temeiul articolului 60 din același regulament este precedată de o evaluare a riscurilor, în condițiile stabilite de articolul 64 din același regulament.

40

Pe de altă parte, decizia de a include o substanță în anexa XIV la Regulamentul REACH trebuie, în conformitate cu articolul 58 alineatul (1) litera (e) din acest regulament, să precizeze, printre altele, utilizările sau categoriile de utilizări exceptate, după caz, de la obligația autorizării și eventualele condiții pentru asemenea excepții.

41

În plus, după cum a subliniat, în esență, Tribunalul la punctele 41 și 44 din hotărârea atacată, interpretarea articolului 58 alineatul (2) din Regulamentul REACH susținută de VECCO și alții ar echivala cu a admite, printre altele, că orice substanță cancerigenă din categoria I sau II ar trebui în mod necesar să fie exceptată de la obligația de autorizare pentru utilizările sale în mediul profesional, pentru motivul că Directiva 2004/37 reglementează acest tip de utilizări pentru toate substanțele cancerigene. O astfel de interpretare este incompatibilă atât cu modul de redactare, cât și cu finalitatea regimului de autorizare prevăzut în titlul VII din Regulamentul REACH în ceea ce privește substanțele care prezintă motive de îngrijorare deosebită, precum substanțele cancerigene din categoria I sau II.

42

Prin urmare, în speță, întrucât a constatat în mod corect că Directivele 98/24 și 2004/37 nu conțin nicio dispoziție proprie trioxidului de crom care impune cerințe minime în ceea ce privește protecția sănătății umane sau a mediului în caz de utilizare a acestei substanțe, Tribunalul nu a săvârșit nicio eroare de drept atunci când a statuat, prin motivele prezentate la punctele 37-45 din hotărârea atacată, că aceste directive nu constituie o „legislație specifică” în sensul articolului 58 alineatul (2) din Regulamentul REACH. Prin urmare, Tribunalul a putut în mod întemeiat să concluzioneze la punctul 63 din hotărârea atacată că prima dintre cele două condiții impuse de această dispoziție nu era îndeplinită și, astfel, să justifice, la punctul 66 din hotărârea atacată, respingerea motivului întemeiat pe o încălcare a articolului 58 alineatul (2) din Regulamentul REACH.

43

Rezultă că, pentru acest unic motiv, primul motiv al recursului trebuie respins ca nefondat.

44

Al doilea și al treilea motiv ale recursului au fost invocate cu titlu subsidiar, în ipoteza în care primul motiv ar fi admis. Întrucât primul motiv a fost respins, se impune ca al doilea și al treilea motiv să fie respinse ca inoperante.

Cu privire la cheltuielile de judecată

45

Potrivit articolului 184 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții, atunci când recursul nu este fondat, Curtea se pronunță asupra cheltuielilor de judecată. Potrivit articolului 138 alineatul (1) din același regulament, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din acesta, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.

46

Articolul 140 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din acesta, prevede că statele membre și instituțiile care au intervenit în litigiu vor suporta propriile cheltuieli de judecată.

47

Potrivit articolului 184 alineatul (4) din același regulament de procedură, Curtea poate decide ca un intervenient în primă instanță care a participat la faza scrisă sau orală a procedurii în fața Curții să suporte propriile cheltuieli de judecată.

48

Întrucât Comisia a solicitat obligarea VECCO și alții la plata cheltuielilor de judecată, iar aceștia au căzut în pretenții, se impune ca aceștia să fie obligați să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, și pe cele efectuate de Comisie.

49

Republica Franceză, intervenientă în recurs, suportă propriile cheltuieli de judecată.

50

ECHA, intervenientă în primă instanță, suportă propriile cheltuieli de judecată.  

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a șasea) declară și hotărăște:  

1)

Respinge recursul.  

2)

Obligă Verein zur Wahrung von Einsatz und Nutzung von Chromtrioxid und anderen Chrom‑VI‑Verbindungen in der Oberflächentechnik eV (VECCO) și pe ceilalți recurenți ale căror denumiri figurează în anexa I la prezenta hotărâre să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, și pe cele efectuate de Comisia Europeană.  

3)

Republica Franceză și ECHA suportă propriile cheltuieli de judecată.  

Semnături

ANEXA I

Lista recurentelor

Verein zur Wahrung von Einsatz und Nutzung von Chromtrioxid und anderen Chrom‑VI‑Verbindungen in der Oberflächentechnik eV (VECCO) și alții, cu sediul în Memmingen (Germania),

Adolf Krämer GmbH & Co. KG, cu sediul în Ulm (Germania),

AgO Argentum GmbH Oberflächenveredelung, cu sediul în Nürnberg (Germania),

Alfred Kruse GmbH Metallveredelungen, cu sediul în Langenfeld (Germania),

AL‑Oberflächenveredelungsgesellschaft mbH, cu sediul în Wuppertal (Germania),

Anke GmbH & Co. KG Oberflächentechnik, cu sediul în Essen (Germania),

ATC Armoloy Technology Coatings GmbH & Co. KG, cu sediul în Mosbach (Germania),

August Schröder GmbH & Co. KG Oberflächenveredelung, cu sediul în Hemer (Germania),

August Sure KG, cu sediul în Lüdenscheid (Germania),

Baaske Oberflächenveredelung GmbH, cu sediul în Wuppertal,

Hartchrom Beck GmbH, cu sediul în Güglingen (Germania),

Bredt GmbH, cu sediul în Meschede (Germania),

Breidert Galvanic GmbH, cu sediul în Darmstadt (Germania),

Chrom‑Müller Metallveredelung GmbH, cu sediul în Oberndorf am Neckar (Germania),

Chrom‑Schmitt GmbH & Co. KG, cu sediul în Baden‑Baden (Germania),

C. Hübner GmbH, cu sediul în Marktoberdorf (Germania),

C. W. Albert GmbH & Co. KG, cu sediul în Hemer‑Bredenbruch (Germania),

Detlef Bingen GmbH, cu sediul în Langenfeld,

Dittes Oberflächentechnik GmbH, cu sediul în Keltern (Germania),

Duralloy Süd GmbH, cu sediul în Villingen‑Schwenningen (Germania),

Durochrom‑Bogatzki, cu sediul în Oberndorf am Neckar,

Metallveredelung Emil Weiß GmbH & Co. KG, cu sediul în Mitwitz (Germania),

Ewald Siodla Metallveredelungsgesellschaft mbH, cu sediul în Witten (Germania),

Flügel CSS GmbH & Co. KG, cu sediul în Solingen (Germania),

Fritz Zehnle Galvanische Anstalt, Inh. Gerd Joos eK, cu sediul în Triberg (Germania),

Galvanoform Gesellschaft für Galvanoplastik mbH, cu sediul în Lahr (Germania),

Galvano Herbert Geske eK, cu sediul în Solingen,

Galvanotechnik Friedrich Holst GmbH, cu sediul în Hamburg (Germania),

Galvano Weis, Weis GmbH & Co., Galvanische Werkstätte KG, cu sediul în Emmering (Germania),

gebr. böge Metallveredelungs GmbH, cu sediul în Hamburg,

Hans Giesbert GmbH & Co. KG, cu sediul în Mömbris (Germania),

Groz‑Beckert KG, cu sediul în Albstadt (Germania),

GTW GmbH, cu sediul în Werl (Germania),

GWC Coating GmbH, cu sediul în Villingen‑Schwenningen,

Hartchrom Beuthel GmbH, cu sediul în Schwelm (Germania),

Hartchrom Erb GmbH, cu sediul în Weiterstadt (Germania),

Hartchrom GmbH, cu sediul în Karlsruhe (Germania),

Hartchrom GmbH Werner Kreuz, cu sediul în Blumberg (Germania),

Hartchrom Schoch GmbH, cu sediul în Sternenfels (Germania),

Hartchrom Teikuro Automotive GmbH, cu sediul în Sternenfels,

Heine Optotechnik GmbH & Co. KG, cu sediul în Herrsching (Germania),

Heinrich Schnarr GmbH Metallveredlungswerk, cu sediul în Mainaschaff (Germania),

Heinrich Schulte Söhne GmbH & Co. KG, cu sediul în Arnsberg (Germania),

Heinz Daurer und Söhne GmbH & Co. KG Metall‑Veredelung‑Lampertheim, cu sediul în Lampertheim (Germania),

Helmut Gossmann Metallveredelungs‑GmbH, cu sediul în Goldbach (Germania),

Henry Gevekoth GmbH, cu sediul în Hamburg,

Heyer GmbH Oberflächentechnik, cu sediul în Lübeck (Germania),

HFJ Galvano Kiel GmbH, cu sediul în Kiel (Germania),

Hueck Engraving GmbH & Co. KG, cu sediul în Viersen (Germania),

Imhof Hartchrom GmbH, cu sediul în Karlstadt (Germania),

Johannes Jander GmbH & Co. KG Metalloberflächenveredelung, cu sediul în Iserlohn (Germania),

Johann Maffei GmbH & Co. KG, cu sediul în Iserlohn‑Simmern (Germania),

Kesseböhmer Beschlagsysteme GmbH & Co. KG, cu sediul în Bad Essen (Germania),

Knipex‑Werk C. Gustav Putsch KG, cu sediul în Wuppertal,

Kreft & Röhrig GmbH, cu sediul în Troisdorf‑Friedrich‑Wilhelms Hütte (Germania),

Kriebel Metallveredelung GmbH, cu sediul în Kirschfurt (Germania),

LKS Kronenberger GmbH Metallveredlungswerk, cu sediul în Seligenstadt (Germania),

Kunststofftechnik Bernt GmbH, cu sediul în Kaufbeuren (Germania),

L B – Oberflächentechnik GmbH, cu sediul în Wuppertal,

Linder Metallveredelungsgesellschaft mbH, cu sediul în Albstadt (Germania),

Metallisierwerk Peter Schreiber GmbH, cu sediul în Düsseldorf (Germania),

Montanhydraulik GmbH, cu sediul în Holzwickede (Germania),

Morex SpA, cu sediul în Crespano del Grappa (Italia),

Motoren‑Sauer Instandsetzungs‑GmbH, cu sediul în Hösbach (Germania),

MSC/Copperflow Ltd, cu sediul în Bolton, Greater Manchester (Regatul Unit),

Neumeister Hydraulik GmbH, cu sediul în Neuenstadt am Kocher (Germania),

Nießer Metallveredelung GmbH, cu sediul în Röthenbach an der Pegnitz (Germania),

Norddeutsche Hartchrom GmbH & Co. KG, cu sediul în Ganderkesee (Germania),

Oberflächenzentrum Elz GmbH, cu sediul în Limburg (Germania),

OK Oberflächenveredelung GmbH & Co. KG, cu sediul în Sundern (Germania),

OTH Oberflächentechnik Hagen GmbH & Co. KG, cu sediul în Hagen (Germania),

OT Oberflächentechnik GmbH & Co. KG, cu sediul în Schwerin (Germania),

Präzisionsgalvanik GmbH Wolfen, cu sediul în Bitterfeld‑Wolfen (Germania),

Rahrbach GmbH, cu sediul în Heiligenhaus (Germania),

Rudolf Clauss GmbH & Co. KG Metallveredlung, cu sediul în Mülheim an der Ruhr (Germania),

Rudolf Jatzke Galvanik‑Hartchrom Günter Holthöfer GmbH & Co. KG, cu sediul în Bielefeld (Germania),

Schaeffler Technologies AG & Co. KG, cu sediul în Herzogenaurach (Germania),

Scherer GmbH, cu sediul în Haslach im Kinzigtal (Germania),

Schmitz Hydraulikzylinder GmbH, cu sediul în Büttelborn (Germania),

Schnarr Metallveredlung GmbH, cu sediul în Waiblingen (Germania),

Schornberg Galvanik GmbH, cu sediul în Lippstadt (Germania),

Robert Schrubstock GmbH & Co. KG, cu sediul în Velbert (Germania),

Schulte Hartchrom GmbH, cu sediul în Arnsberg,

Schwing GmbH, cu sediul în Sankt Stefan im Lavanttal (Austria),

Silit‑Werke GmbH & Co. KG, cu sediul în Riedlingen (Germania),

Steinbach & Vollmann GmbH & Co. KG, cu sediul în Heiligenhaus,

Strötzel Oberflächentechnik GmbH & Co. KG, cu sediul în Hildesheim (Germania),

Süss Oberflächentechnik GmbH, cu sediul în Wetzlar (Germania),

Thoma Metallveredelung GmbH, cu sediul în Heimertingen (Germania),

Viemetall Viersener Metallveredlung Pottel GmbH & Co. KG, cu sediul în Viersen (Germania),

Walzen‑Service‑Center GmbH, cu sediul în Oberhausen (Germania),

Wavec GmbH, cu sediul în Eisenhüttenstadt (Germania),

Wilhelm Bauer GmbH & Co. KG, cu sediul în Hanovra (Germania),

Willy Remscheid Galvanische Anstalt GmbH, cu sediul în Solingen,

Willy Remscheid Kunststofftechnik GmbH, cu sediul în Velbert,

Wiotec, Inhaber Udo Wilmes eK, cu sediul în Ense (Germania),

Wissing Hartchrom GmbH, cu sediul în Lohmar (Germania),

alfi GmbH Isoliergefäße, Metall- und Haushaltswaren, cu sediul în Wertheim (Germania),

BIA Kunststoff- und Galvanotechnik GmbH & Co. KG, cu sediul în Solingen,

Siegfried Boner eK, cu sediul în Villingen‑Schwenningen,

Bruchmühlbacher Galvanotechnik (BG) GmbH, cu sediul în Bruchmühlbach‑Miesau (Germania),

C + C Krug GmbH, cu sediul în Velbert,

Collini GmbH, cu sediul în Aperg (Germania),

Collini Gesellschaft mbH, cu sediul în Hohenems (Austria),

Collini GmbH, cu sediul în Marchtrenk (Austria),

ColliniWien GmbH, cu sediul în Viena (Austria),

Federal‑Mogul TP Europe GmbH & Co KG, cu sediul în Burscheid (Germania),

Fischer GmbH & Co. surface technologies KG, cu sediul în Katzenelnbogen (Germania),

Friederici Oberflächenveredlung GmbH, cu sediul în Iserlohn,

Galvano Wittenstein GmbH, cu sediul în Solingen,

Gedore‑Werkzeugfabrik GmbH & Co. KG, cu sediul în Remscheid (Germania),

Gerhardi Kunststofftechnik GmbH, cu sediul în Lüdenscheid,

Gosma – Werkzeugfabrik und Metallveredelung Weber GmbH, cu sediul în Gosheim (Germania),

Hartchrom‑Meuter Ernst Meuter GmbH & Co. KG, cu sediul în Solingen,

Hartchrom Spezialbeschichtung Winter GmbH, cu sediul în Treuen (Germania),

Hasler AG, Aluminiumveredlung, cu sediul în Turgi (Elveția),

Hartchrom Haslinger Oberflächentechnik GmbH, cu sediul în Linz (Austria),

Hentschel Harteloxal GmbH & Co. KG, cu sediul în Schorndorf (Germania),

Kammin Metallveredelung KG, cu sediul în Friesenheim (Germania),

Karl‑Heinz Bauer GmbH Galvanische Anstalt, cu sediul în Ispringen (Germania),

Maschinenfabrik KBA‑Mödling AG, cu sediul în Maria Enzersdorf (Austria),

Albert Kißling Galvanische Werke GmbH, cu sediul în Neusäß (Germania),

KME Germania GmbH & Co. KG, cu sediul în Osnabrück (Germania),

Lahner KG, cu sediul în Brunn am Gebirge (Austria),

Liebherr‑Aerospace Lindenberg GmbH, cu sediul în Lindenberg (Germania),

MTU Aero Engines AG, cu sediul în München (Germania),

MTU Maintenance Hannover GmbH, cu sediul în Langenhagen (Germania),

Münze Österreich AG, cu sediul în Viena,

Nehlsen‑BWB Flugzeug‑Galvanik Dresden GmbH & Co. KG, cu sediul în Dresda (Germania),

Orbis Will GmbH + Co. KG, cu sediul în Ahaus (Germania),

Riag Oberflächentechnik AG, cu sediul în Wängi (Elveția),

Franz Rieger Metallveredlung, cu sediul în Steinheim am Albuch (Germania),

Saxonia Galvanik GmbH, cu sediul în Halsbrücke (Germania),

Schweizer Galvanotechnic GmbH & Co. KG, cu sediul în Heilbronn (Germania),

G. Schwepper Beschlag GmbH & Co, cu sediul în Heiligenhaus,

R. Spitzke Oberflächen- und Galvanotechnik GmbH & Co. KG, cu sediul în Barsbüttel (Germania),

Stahl Judenburg GmbH, cu sediul în Judenburg (Austria),

VTK Veredelungstechnik Krieglach GmbH, cu sediul în Krieglach (Austria),

STI Surface Technologies International Holding AG, cu sediul în Steinach (Elveția),

Witech GmbH, cu sediul în Remscheid,

Kurt Zecher GmbH, cu sediul în Paderborn (Germania),

De Martin AG, Metallveredelung, cu sediul în Wängi,

Hattler & Sohn GmbH, cu sediul în Villingen‑Schwenningen,

Alfacrom 2000 Srl, cu sediul în Fiume Veneto (Italia),

F.LLI Angelini Sud Srl, cu sediul în Arzano (Italia),

Bertola Srl, cu sediul în Marene (Italia),

Bugli Srl, cu sediul în Scandicci (Italia),

Burello Srl, cu sediul în Pavia di Udine (Italia),

Galvanica CMB Di Bittante Franco EC Snc, cu sediul în Scorzé (Italia),

Casprini Gruppo Industriale SpA, cu sediul în Cavrilia (Italia),

CFG Rettifiche Srl, cu sediul în Argenta (Italia),

CIL – Cromatura e Rettifica Srl, cu sediul în Esine (Italia),

Cromatura Dura Srl, cu sediul în Lozza (Italia),

Cromital Srl, cu sediul în Parma (Italia),

Cromoflesch Di Bolletta Giuseppe & C. Snc, cu sediul în Salzano (Italia),

Cromogalante Srl, cu sediul în Padova (Italia),

Cromotrevigiana Srl, cu sediul în Ponzano Veneto (Italia),

Elezinco Srl, cu sediul în Castelfidardo (Italia),

Galvanica Nobili Srl, cu sediul în Marano sul Panaro (Italia),

Galvanotecnica Vignati Srl, cu sediul în Canegrate (Italia),

Galvitek Srl, cu sediul în Verona (Italia),

Gilardoni Vittorio Srl, cu sediul în Mandello del Lario (Italia),

Industria Galvanica Dalla Torre Ermanno e Figli Srl, cu sediul în Villorba (Italia),

La Galvanica Trentina Srl, cu sediul în Rovereto (Italia),

Nicros Srl, cu sediul în Conegliano (Italia),

OCM Di Liboà Mauro & C. Snc, cu sediul în Mondovì (Italia),

Rubinetterie Zazzeri SpA, cu sediul în Incisa Valdarno (Italia),

Silga SpA, cu sediul în Castelfidarno (Italia),

Surcromo Di Suttora Marco, cu sediul în Pieve Emanuele (Italia),

Tobaldini SpA, cu sediul în Altavilla Vicentina (Italia),

Tre Albi SNC Di Trentin Silvano Bittante Mario & Albanese Giancarlo, cu sediul în Vedelago (Italia),

Adolf Boos GmbH & Co. KG, cu sediul în Iserlohn,

Henkel Beiz- und Elektropoliertechnik GmbH & Co. KG, cu sediul în Waidhofen an der Thaya (Austria),

Saueressig GmbH & Co. KG, cu sediul în Vreden (Germania),

Saueressig Polska sp. z o.o., cu sediul în Tarnowo Podgórne (Polonia),

Wetzel GmbH, cu sediul în Grenzach‑Wyhlen (Germania),

Wetzel sp. z o.o., cu sediul în Duchnów (Polonia),

Apex Cylinders Ltd, cu sediul în Bristol (Regatul Unit),

Federal‑Mogul Burscheid GmbH, cu sediul în Burscheid,

Federal‑Mogul Friedberg GmbH, cu sediul în Friedberg (Germania),

Federal‑Mogul Vermögensverwaltungs‑GmbH, cu sediul în Burscheid,

Federal‑Mogul Operations France SAS, cu sediul în Saint‑Jean‑de‑la‑Ruelle (Franța),

Dietmar Schrick GmbH, cu sediul în Solingen,

Cromatura Dalla Torre Sergio Snc Di Dalla Torre Sergio EC, cu sediul în Breda di Tiave (Italia),

Hartchromwerk Brunner AG, cu sediul în Sankt Gallen (Elveția),

Schulz Hartchrom GmbH, cu sediul în Hamburg,

ANEXA II

Lista intervenientelor în primă instanță

Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA),

Assogalvanica, cu sediul în Padova,

Ecometal, cu sediul în Treviso (Italia),

Comité européen pour le traitement de surface (CETS), cu sediul în Louvain (Belgia),

Österreichische Gesellschaft für Oberflächentechnik (AOT), cu sediul în Viena,

Surface Engineering Association (SEA), cu sediul în Birmingham (Regatul Unit),

Zentralverband Oberflächentechnik eV (ZVO), cu sediul în Hilden (Germania),

Eco‑Chim Galvanotecnica di Antoniazzi G. & C. Snc, cu sediul în Codognè (Italia),

Heiche Oberflächentechnik GmbH, cu sediul în Schwaigern (Germania),

Schwäbische Härtetechnik Ulm GmbH & Co. KG, cu sediul în Ulm,

Trattamento superfici metalliche Srl (TSM), cu sediul în Schio (Italia),

Aros Hydraulik GmbH, cu sediul în Memmingen,

Berndorf Band GmbH, cu sediul în Berndorf (Austria),

Eberhard Derichs Maschinen- und Apparatebau GmbH, cu sediul în Krefeld (Germania),

Friedrich Fausel Metalldrückerei, cu sediul în Herrlingen (Germania),

Goldhofer AG, cu sediul în Memmingen,

Heidelberger Druckmaschinen AG, cu sediul în Heidelberg (Germania),

Huhtamaki Flexible Packaging Deutschland GmbH & Co. KG, cu sediul în Ronsberg (Germania),

ITW Automotive Products GmbH, cu sediul în Hodenhagen (Germania),

Josef Van Baal GmbH, cu sediul în Krefeld,

Kleinvoigtsberger Elektrobauelemente GmbH, cu sediul în Großschirma (Germania),

Kniggendorf & Kögler GmbH, cu sediul în Laatzen (Germania),

Liebherr‑Components Kirchdorf GmbH, cu sediul în Kirchdorf (Germania),

Max Hilscher GmbH, cu sediul în Dornstadt (Germania),

Mora Metrology GmbH, cu sediul în Aschaffenburg (Germania),

Norsystec – Nohra‑System‑Technik GmbH, cu sediul în Nohra (Germania),

Otto Littmann Maschinenfabrik – Präzisionsmechanik GmbH, cu sediul în Hamburg,

Provertha Connectors Cables & Solutions GmbH, cu sediul în Pforzheim (Germania),

Roland Merz, cu sediul în Ober‑Ramstadt (Germania),

Schwing‑Stetter Baumaschinen GmbH, cu sediul în Viena,

SML Maschinengesellschaft mbH, cu sediul în Lenzing (Austria),

ThyssenKrupp Steel Europe AG, cu sediul în Duisburg (Germania),

Windmöller & Hölscher KG, cu sediul în Lengerich (Germania).

( *1 ) Limba de procedură: engleza.

Full & Egal Universal Law Academy