20.4.2015
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 127/14
Recurs introdus la 24 februarie 2015 de Tudapetrol Mineralölerzeugnisse Nils Hansen KG împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 12 decembrie 2014 în cauza T-550/08, Tudapetrol Mineralölerzeugnisse Nils Hansen KG/Comisia Europeană
(Cauza C-94/15 P)
(2015/C 127/20)
Limba de procedură: germana
Părțile
Recurentă: Tudapetrol Mineralölerzeugnisse Nils Hansen KG (reprezentanți: Dr. U. Itzen și J. Ziebarth LLM, Rechtsanwältinnen)
Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană
Concluziile recurentei
Recurenta solicită, reiterând concluziile prezentate în prima instanță:
1.
anularea în tot a Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 12 decembrie 2014 în cauza T-550/08, în măsura în care privește pe reclamantă;
2.
cu titlu subsidiar, reducerea adecvată a amenzii în cuantum de 12 milioane de euro, aplicată reclamantei la articolul 2 din decizia în litigiu din 1 octombrie 2008;
3.
cu titlu mai subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Uniunii Europene;
4.
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Obiectul prezentului recurs îl constituie Hotărârea Tribunalului (Camera a treia) din 12 decembrie 2014, Tudapetrol Mineralölerzeugnisse Nils Hansen KG/Comisia, prin care Tribunalul a respins cererea de anulare a Deciziei C(2008) 5476 final a Comisiei din 1 octombrie 2008 în cazul COMP/39.181 – Ceară de lumânări, în măsura în care aceasta privește pe reclamantă, precum și, cu titlu subsidiar, reducerea amenzii aplicate acesteia.
Recurenta invocă următoarele motive de recurs:
Prin intermediul primului motiv, recurenta invocă o încălcare a articolelor 101 TFUE și 296 TFUE, precum și a normelor fundamentale de procedură și a dreptului la apărare, întrucât Tribunalul a stabilit în sarcina sa răspunderea pentru plata amenzii în mod contrar principiilor răspunderii derivate din noțiunea de întreprindere din dreptul Uniunii privind concurența. Critica esențială se întemeiază pe faptul că, în chestiunea aplicării amenzii, Tribunalul a tratat pe recurentă, pe de o parte, și pe H&R KG și filialele acesteia, cărora li s-a aplicat o amendă proprie, pe de altă parte, ca fiind întreprinderi separate din punctul de vedere al dreptului concurenței. În același timp, în chestiunea răspunderii și a stabilirii pretinsei încălcări, Tribunalul, astfel cum Comisia a procedat anterior, a tratat aceste întreprinderi ca fiind întreprinderea unică „H&R/Tudapetrol”. Totuși, aceleași societăți nu ar putea să săvârșească o încălcare acționând ca o singură întreprindere, iar în vederea aplicării amenzii să fie tratate ca două întreprinderi. Prin urmare, în mod neîntemeiat, Tribunalul a menținut în privința anumitor perioade o dublă sancțiune a acelorași fapte convergente săvârșite de aceeași pretinsă întreprindere unică.
Prin intermediul celui de al doilea motiv, recurenta invocă, în ceea ce privește hotărârea atacată, o încălcare a obligației de motivare (articolul 296 TFUE). Aceasta ar fi determinată mai întâi de lipsa, în cuprinsul hotărârii, a unor considerații suficient de individualizate referitoare la faptele imputate recurentei. Pe baza motivării contradictorii acceptate de Tribunal cu privire la încălcarea săvârșită de entitatea comună „H&R/Tudapetrol”, care nu este calificată în detaliu, nici din decizia Comisiei, nici din hotărâre nu reiese care sunt faptele imputate recurentei. Prin intermediul celui de al doilea aspect al celui de al doilea motiv, reclamanta susține că la criticile sale individualizate referitoare la constatările privind situația de fapt nu s-a răspuns în mod aprofundat. Tribunalul a examinat și a răspuns doar parțial la criticile invocate. În măsura în care Tribunalul a reluat criticile, considerațiile acestuia sunt eronate în drept din cauza încălcării principiilor în materia probelor sau a logicii, respectiv din cauza denaturării de către Tribunal a situației de fapt existente.
Prin intermediul celui de al treilea motiv, recurenta invocă o încălcare a dreptului său la apărare, care este hotărâtoare pentru soluționarea litigiului. Aceasta este determinată în special de faptul că Tribunalul, astfel cum Comisia a procedat anterior, nu a recurs la o individualizare suficientă a criticilor formulate împotriva recurentei, ci, într-un mod inadmisibil, și-a prezentat argumentația recurgând la denumirea comună „H&R/Tudapetrol”. Această împrejurare are ca efect faptul că, în cazul recurentei, nu rezultă care sunt criticile invocate împotriva sa și nici elementele de probă pe care acestea se întemeiază. Astfel, ar fi încălcat principiul in dubio pro reo, iar recurentei i s-ar agrava într-un mod nepermis apărarea împotriva criticilor invocate împotriva sa.
Full & Egal Universal Law Academy