20.7.2015
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 236/24
Cerere de decizie preliminară introdusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (România) la data de 20 aprilie 2015 – Taser International Inc./SC Gate 4 Business SRL, Cristian Mircea Anastasiu
(Cauza C-175/15)
(2015/C 236/33)
Limba de procedură: română
Instanţa de trimitere
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Părţile din acţiunea principală
Reclamantă: Taser International Inc.
Pârâți: SC Gate 4 Business SRL, Cristian Mircea Anastasiu
Întrebarea preliminară
Articolul 24 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (1) trebuie interpretat în sensul că prin „cazuri în care competența este determinată de alte dispoziții ale prezentului regulament” se înțelege și situația în care părțile dintr-un contract de cesiune a drepturilor asupra unei mărci înregistrate într-un stat membru al Uniunii Europene au convenit, în mod neechivoc și necontestat, să atribuie competența de soluționare a oricărui litigiu privind îndeplinirea obligațiilor contractuale în favoarea instanțelor unui stat care nu este membru al Uniunii Europene și în care reclamantul își are domiciliul (sediul), atunci când reclamantul a sesizat o instanță dintr-un stat membru al Uniunii Europene, pe teritoriul căruia își are domiciliul (sediul) pârâtul?
În cazul în care răspunsul este afirmativ:
Articolul 23 alineatul (5) din același Regulament trebuie interpretat în sensul că nu se referă la o clauză atributivă de competență în favoarea unui stat care nu este membru al Uniunii Europene, astfel încât instanța sesizată în temeiul articolului 2 din Regulament va determina competența de soluționare potrivit normelor de drept internațional privat din legea sa națională?
Un litigiu având ca obiect executarea, prin intermediul instanței de judecată, a obligației de a cesiona drepturile asupra unei mărci înregistrate într-un stat membru al Uniunii Europene, asumată printr-un contract încheiat între părțile din acel litigiu, poate fi considerat ca vizând un drept „care necesită depunerea sau înregistrarea”, în sensul articolului 22 punctul 4 din Regulament, ținând cont de faptul că, potrivit legii statului în care marca a fost înregistrată, cesiunea drepturilor asupra unei mărci este supusă înscrierii în Registrul mărcilor și publicării în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială?
În cazul în care răspunsul este negativ, articolul 24 din Regulament se opune ca instanța sesizată în temeiul articolului 2 din Regulament, într-o situație precum cea descrisă în premisa întrebării, să constate că nu este competentă să soluționeze cauza, chiar dacă pârâtul s-a prezentat în fața acestei instanțe, inclusiv în ultimul grad de jurisdicție, fără a contesta competența?
(1) JO L 12 p. 1 (Ediție specială, 19/vol. 3, p. 74).
Full & Egal Universal Law Academy