7.9.2015
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 294/19
Recurs introdus la 28 mai 2015 de Naazneen Investments Ltd împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 18 martie 2015 în cauza T-250/13, Naazneen Investments Ltd/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (OAPI)
(Cauza C-252/15 P)
(2015/C 294/25)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Recurentă: Naazneen Investments Ltd (reprezentanți: P. Goldenbaum, I. Rohr, avocați)
Celelalte părți din procedură: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Energy Brands, Inc.
Concluziile recurentei
—
anularea Hotărârii Tribunalului din 18 martie 2015 în cauza T-250/13,
—
anularea Deciziei Camerei de recurs în cauza R-1101/2011-2 și, în subsidiar, dacă este cazul, trimiterea cauzei Tribunalului spre rejudecare,
—
obligarea OAPI la plata propriilor cheltuieli de judecată și a cheltuielilor de judecată efectuate de recurentă în fața Curții, a Tribunalului și a camerei de recurs și
—
în ipoteza în care Energy Brands, Inc. ar interveni în cadrul procedurii, obligarea Energy Brands, Inc. la plata propriilor cheltuieli de judecată.
Motivele și principalele argumente
Recurenta arată că Tribunalul a săvârșit o eroare în interpretarea sferei de aplicare a articolului 51 alineatul (1) litera (a) și a articolului 75 din Regulamentul nr. 207/2009 (1), că acesta nu a efectuat o apreciere globală, corectă și completă a tuturor elementelor de probă și a tuturor împrejurărilor pertinente ale speței sau nu a constatat, în mod eronat, nemotivarea camerei de recurs în această privință, și că nu a luat suficient în considerare sau a aplicat incorect principiile care rezultă din jurisprudență. Există de asemenea o denaturare a faptelor în ceea ce privește mai multe concluzii ale Tribunalului.
I. Încălcarea articolului 75 din Regulamentul nr. 207/2009
Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin aceea că a considerat că camera de recurs furnizase o motivare adecvată. În special, acesta nu a recunoscut nerespectarea de către camera de recurs a paginilor 6-22 din memoriul de expunere a motivelor căii de atac, nici neluarea în considerare a tuturor elementelor de probă prezentate și lipsa unor argumente autonome. În contextul aplicării motivelor juste pentru neutilizare, Tribunalul a săvârșit o eroare de procedură prin aceea că și-a întemeiat concluziile pe elementul nou bazat pe pretinsa obligație a licențiatului de a controla și de a superviza fabricarea produselor.
II. Încălcarea articolului 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009
1. Utilizarea serioasă
Tribunalul
—
a săvârșit o eroare prin aceea că a considerat că camera de recurs luase în considerare declarațiile sub jurământ prezentate, în condițiile în care aceasta nu a tratat aspectul privind valoarea probatorie a acestor declarații sub jurământ,
—
și-a întemeiat concluziile pe fapte incorecte atunci când a confirmat valoarea economică foarte limitată a comenzii de douăsprezece paleți cu sticle în scopul de a efectua „vânzări test”,
—
a stabilit și a aplicat, în mod eronat, o normă care prevede că o piață de dimensiuni considerabile, cum este cea a băuturilor ca produse de consum de masă, determină în mod automat cerințe sporite în ceea ce privește sfera aplicării,
—
nu a respectat principiul inexistenței cerinței unei utilizări continue,
—
a săvârșit o eroare de drept prin aceea că a considerat că motivele care explicau de ce marca nu făcuse obiectul unei utilizări mai intensive și pe întreaga perioadă pertinentă trebuiau să fie examinate numai în cadrul aprecierii motivelor juste pentru neutilizare,
—
nu a ținut seama de distincția cazurile de „neutilizare” și cazurile de „utilizare restrânsă”,
—
a enunțat, în mod eronat, principiul potrivit căruia camera de recurs apreciază utilizarea serioasă a unei mărci, aceasta ia în considerare probele privind existența unei astfel de utilizări, iar nu probele care justifică neutilizarea acestei mărci,
—
a considerat, în mod eronat, că în contextul publicității și al celorlalte activități de promoții, numai campaniile de anvergură puteau fi pertinente,
—
nu a recunoscut, în mod eronat, pertinența extraselor imprimate ale site-ului internet al titularului mărcii și nu a luat în considerare explicațiile și probele prezentate în această privință,
—
a efectuat o interpretare incorectă a termenului„simbolic”.
În contextul examinării pertinenței unui volum comercial modest în fazele de (re)lansare, Tribunalul:
—
a săvârșit o eroare de calcul,
—
nu a luat în considerare caracterul defectuos al produselor și procedura de decădere declanșată de un terț ca motiv plauzibil și
—
a săvârșit o eroare de drept în ceea ce privește motivele plauzibile ale utilizării restrânse. În contextul utilizării serioase, motivele pentru care o marcă nu a fost utilizată mai semnificativ nu trebuie să îndeplinească cerințele motivelor juste pentru neutilizare, ci trebuie să fie suficiente pentru a face plauzibile motivele pentru care utilizarea nu a fost mai semnificativă.
2. Motivele juste pentru neutilizare
2.1 Problemele privind fabricarea băuturilor „SMART WATER”
Tribunalul
—
și-a întemeiat concluziile pe o denaturare a faptelor, întrucât în realitate nu a existat o nerespectare a obligației de a controla și de a superviza fabricarea produselor,
—
a demonstrat o înțelegere incorectă a criteriilor „împrejurărilor independente de voința titularului mărcii” și „obstacolului în calea utilizării mărcii” în sensul articolului 19 alineatul (1) din Acordul TRIPS, în special prin aceea că nu și-a pus problema dacă ar fi fost nerezonabil să fabrice și să comercializeze noi produse, ci numai dacă acest lucru ar fi fost imposibil,
—
nu a recunoscut că recurenta furnizase explicații detaliate cu privire la motivele pentru care nu a fost posibil să se reia cu ușurință și rapid fabricarea și livrarea produselor, ceea ce nici camera de recurs, nici Tribunalul însuși nu au luat în considerare.
2.2 Procedura de decădere declanșată de un terț
Tribunalul
—
nu a recunoscut că procedura de decădere era vădit independentă de voința titularului mărcii,
—
a aplicat un criteriu incorect întemeindu-și concluzia pe faptul că o procedură de decădere nu îl împiedică pe titularul acestei mărci să o utilizeze,
—
a stabilit un criteriu incorect al „consecințelor directe”: Tribunalul a admis că era în continuare posibil ca, în ipoteza în care o astfel de procedură ar conduce la decăderea din drepturile asupra mărcii, să se intenteze o acțiune în despăgubire. Cu toate acestea, a indicat că acest lucru nu constituia un motiv just pentru neutilizare, întrucât nu era o „consecință directă” a procedurii de decădere. Concluzia Tribunalului în această privință este contrară ratio legis a cerinței unei utilizări serioase. Scurta declarație potrivit căreia revine titularului unei mărci sarcina de a evalua și a calcula riscurile sale și de a continua ulterior să își utilizeze marca în pofida incertitudinii legate de plata unei despăgubiri sau de a se abține de la aceasta conduce la o discriminare evidentă a întreprinderilor mici și mijlocii. În plus, acest lucru ar putea determina cu ușurință un risc de abuz din partea unor terți interesați de o marcă înregistrată.
(1) Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1).
Full & Egal Universal Law Academy