3.8.2015
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 254/10
Recurs introdus la 29 mai 2015 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 19 martie 2015 în cauza T-412/13, Chin Haur Indonesia, PT/Consiliul Uniunii Europene
(Cauza C-253/15 P)
(2015/C 254/14)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: J.-F. Brakeland, M. França, agenți)
Celelalte părți din procedură: Chin Haur Indonesia, PT, Consiliul Uniunii Europene, Maxcom Ltd
Concluziile recurentei
Recurenta solicită Curții:
—
anularea hotărârii pronunțate de Tribunal la 19 martie 2015 și notificată Comisiei la 23 martie 2015 în cauza T-412/13, Chin Haur Indonesia, PT/Consiliul Uniunii Europene, respingerea concluziilor prezentate în primă instanță și obligarea reclamantei în primă instanță la plata cheltuielilor de judecată;
sau, cu titlu subsidiar,
—
trimiterea cauzei Tribunalului pentru ca acesta să se pronunțe din nou; amânarea pronunțării cu privire la cheltuielile de judecată aferente procedurii în primă instanță și în recurs.
Motivele și principalele argumente
Recursul Comisiei este formulat împotriva hotărârii pronunțate de Tribunal la 19 martie 2015 în cauza T-412/13. În această hotărâre, Tribunalul a anulat, în măsura în care era vizată Chin Haur Indonesia, PT, articolul 1 alineatele (1) și (3) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 501/2013 (1) al Consiliului din 29 mai 2013 de extindere a taxei antidumping definitive impuse prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 990/2011 asupra importurilor de biciclete originare din Republica Populară Chineză la importurile de biciclete expediate din Indonezia, Malaysia, Sri Lanka și Tunisia, indiferent dacă acestea sunt sau nu sunt declarate ca fiind originare din Indonezia, Malaysia, Sri Lanka și Tunisia.
Comisia invocă trei motive în susținerea recursului său.
În primul rând, Comisia susține că Tribunalul nu putea decide în mod legal că Consiliul a încălcat articolul 13 alineatul (1) din regulamentul antidumping de bază (2), întrucât această concluzie este întemeiată pe o interpretare eronată a considerentului relevant din regulamentul atacat și pe o interpretare eronată a articolului 13 alineatul (1) din regulamentul antidumping de bază. În al doilea rând, Comisia susține că Tribunalul a prezentat o motivare insuficientă și contradictorie a concluziei sale, cu încălcarea articolului 36 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene. În al treilea rând, Comisia apreciază că Tribunalul a încălcat drepturile procedurale pe care aceasta le are în temeiul articolului 40 din Statutul Curții de Justiție.
(1) JO L 153, p. 1.
(2) Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO L 343, p. 51, rectificare JO 2010, L 7, p. 22).
Full & Egal Universal Law Academy