3.8.2015
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 254/13
Recurs introdus la 1 iunie 2015 de Consiliul Uniunii Europene împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a şaptea) din 19 martie 2015 în cauza T-413/13, City Cycle Industries/Consiliul Uniunii Europene
(Cauza C-260/15 P)
(2015/C 254/17)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Recurent: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: S. Boelaert, agent, R. Bierwagen, C. Hipp, avocaţi)
Celelalte părți din procedură: City Cycle Industries, Comisia Europeană, Maxcom Ltd
Concluziile recurentului
Recurentul solicită Curții:
—
anularea Hotărârii Tribunalului pronunțate la 19 martie 2015 în cauza T-413/13, Cycle Industries/Consiliul Uniunii Europene și notificate Consiliului Uniunii Europene la 23 martie 2015,
—
respingerea cererii formulate în primă instanță de City Cycle Industries de anulare a regulamentului atacat (1) și
—
obligarea City Cycle Industries la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Consiliu în primă instanță și în recurs,
cu titlu subsidiar,
—
trimiterea cauzei la Tribunal spre rejudecare;
—
amânarea pronunțării asupra cheltuielilor de judecată în primă instanță și în recurs.
Motivele și principalele argumente
Tribunalul a interpretat în mod eronat articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul antidumping de bază (2), atunci când a ajuns la concluzia că, în speță, Consiliul nu deținea destule elemente de probă pentru a decide că reclamanta efectua reexpedieri. Interpretarea pe care Tribunalul a dat-o condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească întreprinderile pentru a fi exceptate de la măsurile luate contravine articolului 13 din Regulamentul de bază (primul motiv).
Aprecierea Tribunalului potrivit căreia, pe baza înscrisurilor prezentate Curții, Consiliul nu a avut nicio dovadă care să-i permită să rețină că reclamanta a fost implicată în operațiuni de reexpediere, nu este motivată. Mai mult, și contrar hotărârii atacate, având în vedere că reexpedierea a fost corect demonstrată la nivel național și că cererea reclamantei de exceptare nu a fost justificată, singura concluzie la care putea să ajungă Consiliul și, ulterior, Tribunalul, era că reclamanta era implicată în operațiuni de reexpediere. Prin concluzia diferită la care a ajuns, Tribunalul a denaturat faptele (al doilea motiv).
(1) Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 501/2013 al Consiliului din 29 mai 2013 de extindere a taxei antidumping definitive impuse prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 990/2011 asupra importurilor de biciclete originare din Republica Populară Chineză la importurile de biciclete expediate din Indonezia, Malaysia, Sri Lanka și Tunisia, indiferent dacă acestea sunt sau nu declarate ca fiind originare din Indonezia, Malaysia, Sri Lanka și Tunisia (JO L 153, p. 1)
(2) Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO L 343, p. 51)
Full & Egal Universal Law Academy