7.9.2015
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 294/25
Recurs introdus la 3 iunie 2015 de Central Bank of Iran împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 25 martie 2015 în cauza T-563/12, Central Bank of Iran/Consiliul Uniunii Europene
(Cauza C-266/15 P)
(2015/C 294/31)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Recurentă: Central Bank of Iran (reprezentanți: M. Lester și Z. Al-Rikabi, Barristers)
Cealaltă parte din procedură: Consiliul Uniunii Europene
Concluziile recurentei
Recurenta solicită Curții:
—
anularea Hotărârii Tribunalului din 25 martie 2015 în cauza T-563/12;
—
anularea măsurilor contestate, în măsura în care acestea sunt aplicabile recurentei și
—
obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurentă atât în cadrul procedurii în primă instanță, cât și în cadrul prezentului recurs.
Motivele și principalele argumente
Central Bank of Iran a formulat un recurs împotriva Hotărârii Tribunalului din 25 martie 2015 în cauza T-563/12, prin care s-a respins acțiunea în anulare formulată de aceasta împotriva includerii sale în Decizia 2012/635/PESC a Consiliului din 15 octombrie 2012 (1) și în Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr.o945/2012 al Consiliului din 15 octombrie 2012 (2). Recurenta invocă patru motive în susținerea recursului formulat.
Motivul A: Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a considerat că Consiliul a examinat în mod corect aspectul dacă era îndeplinit oricare dintre criteriile de includere în măsurile contestate.
Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a făcut confuzie între serviciile furnizate de recurentă în temeiul Legii monetare și financiare iraniene și un „sprijin financiar” acordat guvernului iranian în sensul criteriului de denumire pertinent. Serviciile furnizate de recurentă, ca bancă centrală, precum ținerea evidenței conturilor și operațiunile de compensare, nu constituie un „sprijin financiar” de o asemenea importanță calitativă și cantitativă încât să permită guvernului iranian să urmeze un program nuclear. Astfel, deși sunt interpretate în mod adecvat și proporțional, aceste servicii nu constituie în niciun caz un sprijin financiar.
Motivul B: Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a considerat că Consiliul și-a respectat obligația de motivare prevăzută la articolul 296 TFUE
Existența Legii monetare și financiare iraniene, care enunță funcțiile și competențele recurentei ca bancă centrală a Iranului, nu clarifică (contrar a ceea ce se afirmă în hotărârea Tribunalului) ce înțelege Consiliul prin „sprijin financiar” în motivare. În mod eronat a statuat Tribunalul că Consiliul nu era obligat să furnizeze o motivare specifică și concretă care să explice cum și prin ce mijloace a considerat că recurenta a adus un asemenea sprijin guvernului iranian.
Motivul C: Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a concluzionat că dreptul la apărare al recurentei a fost respectat
Tribunalul a săvârșit de asemenea o eroare atunci când a considerat că Consiliul a respectat dreptul la apărare al recurentei. Consiliul nu a adus niciun element de probă înainte de a adopta decizia sa de reincludere a recurentei. În mod eronat Tribunalul a autorizat Consiliul să completeze motivele, întemeindu-se pe dispozițiile Legii monetare și financiare iraniene care (contrar a ceea ce se indică în hotărârea Tribunalului) nu erau vizate în mod vădit în motive. Recurenta nu a avut cunoștință despre argumentele invocate împotriva sa și nu a fost în măsură să prezinte motive de apărare adecvate.
Motivul D: Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a respins motivul formulat de recurentă, potrivit căruia Consiliul a încălcat, fără justificare sau proporție, drepturile fundamentale ale recurentei, inclusiv dreptul acesteia la protecția proprietății și a reputației sale
Tribunalul ar fi trebuit să concluzioneze că includerea recurentei era disproporționată în măsura în care aceasta a cauzat grave dificultăți recurentei și poporului iranian, că aceasta nu are nicio incidență asupra surselor de venituri ale guvernului iranian și că nu va contribui la atingerea obiectivului care constă în obligarea guvernului Iranului să înceteze dezvoltarea programului său de proliferare nucleară.
(1) Decizia 2012/635/PESC a Consiliului din 15 octombrie 2012 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC a Consiliului privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 282, p. 58).
(2) Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 945/2012 al Consiliului din 15 octombrie 2012 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 267/2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 282, p. 16).
Full & Egal Universal Law Academy