14.9.2015
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 302/20
Recurs introdus la 3 iulie 2015 de Johannes Tomana și alții împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 22 aprilie 2015 în cauza T-190/12, Johannes Tomana și alții/Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană
(Cauza C-330/15 P)
(2015/C 302/25)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Recurenți: Johannes Tomana și alții (reprezentanți: M. O'Kane, solicitor, M. Lester, Z. Al-Rikabi, barristers)
Celelalte părți din procedură: Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord
Concluziile recurenților
Recurenții solicită Curții să dispună anularea hotărârii Tribunalului, anularea actelor atacate în măsura în care li se aplică recurenților și să oblige intimatele la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurenți în primă instanță și în recurs.
Motivele și principalele argumente
Primul motiv: Tribunalul a săvârșit o eroare considerând că regulamentul atacat avea un temei juridic valabil. Unicul său temei juridic menționat acorda Comisiei competența să modifice Regulamentul nr. 314/2004 (1) pe baza unei poziții comune care a fost între timp revocată, și care nu poate fi interpretată ca referindu-se la o decizie ulterioară.
Al doilea motiv: Tribunalul a săvârșit o eroare de drept considerând că în actele atacate pot fi înscrise persoane pe baza faptului că sunt „membri ai guvernului” sau „persoane asociate cu aceștia” numai prin prisma funcțiilor lor sau a fostelor lor funcții. În plus, Tribunalul a săvârșit o eroare considerând că unele persoane pot fi considerate „asociați” ai membrilor guvernului pe baza faptului că unele afirmații că au avut un comportament care subminează statul de drept, democrația sau drepturile omului în Zimbabwe în trecut demonstrau că au „complotat” cu guvernul. Tribunalul nu ar fi trebuit să permită intimatelor să se bazeze pe prezumții care nu au fost menționate în actele atacate și care nu erau nici coerente și nici disproporționate cu obiectivele lor, ci ar fi trebuit să le solicite să își îndeplinească obligația de a justifica reînscrierea lor pe o baza de fapt solidă.
Al treilea motiv: Tribunalul a săvârșit o eroare de drept concluzionând că motivarea era suficientă prin simpla enumerare a funcțiilor despre care se spune că erau exercitate de membri guvernului și de asociații acestora, sau când a menționat afirmații vagi și generale despre comportamente ilegale din trecut. Tribunalul a săvârșit de asemenea o eroare prin faptul că a permis ca motivarea să fie completată prin motive ex post suplimentare care nu sunt vizate de actele atacate. În cazul în care anumiți recurenți au depus observații prin care resping afirmațiile făcute împotriva lor, Tribunalul a constatat, în mod incorect și neloial, inadmisibilitatea argumentării lor și nu a examinat-o pe fond.
Al patrulea motiv: Tribunalul nu a respectat jurisprudența stabilită în materia dreptului la apărare considerând că celelalte părți nu aveau obligația să comunice elementele de probă și motivele menținerii listei și nici să permită recurenților să își prezinte observațiile înainte de adoptarea deciziilor de menținere a fiecărui recurent pe listă.
Al cincilea motiv: Tribunalul nu a examinat dacă înscrierea fiecărui recurent avea la bază o evaluare comparativă proporțională a atingerii importante aduse drepturilor lor fundamentale și obiectivelor actelor atacate.
(1) Regulamentul (CE) nr. 314/2004 al Consiliului din 19 februarie 2004 privind anumite măsuri restrictive împotriva Zimbabwe (JO L 55, p. 1, Ediție specială, 18/vol. 2, p. 161).
Full & Egal Universal Law Academy