7.12.2015
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 406/14
Recurs introdus la 3 septembrie 2015 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 24 iunie 2015 în cauza T-527/13, Italia/Comisia
(Cauza C-467/15 P)
(2015/C 406/15)
Limba de procedură: italiana
Părțile
Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: V. Di Bucci și P. Němečková, agenți)
Cealaltă parte din procedură: Republica Italiană
Concluziile recurentei
Comisia Europeană solicită Curții:
—
anularea Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 24 iunie 2015, notificată Comisiei la aceeași dată, în cauza T-527/13, Italia/Comisia;
—
respingerea acțiunii formulate în primă instanță și obligarea Republicii Italiene la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cele două grade de jurisdicție.
Motivele și principalele argumente
1)
Tribunalul a realizat o reinterpretare și o recalificare nelegale ale celui de al doilea motiv invocat în primă instanță. Prin aceasta, a încălcat principiul disponibilității și interdicția invocării din oficiu a unui motiv referitor la legalitatea pe fond a deciziei pe care reclamanta nu îl invocase în timp util în cadrul acțiunii sale.
2)
Tribunalul a încălcat articolul 108 TFUE și articolul 1 din Regulamentul (CE) al Consiliului nr. 659/1999 (1), referitor la noțiunile de ajutor nou și de ajutor existent. În special, acesta a reținut în mod greșit că un ajutor poate fi considerat existent în pofida încălcării unei condiții impuse prin decizia care l-a declarat compatibil. Astfel, Tribunalul nu a ținut seama de jurisprudența consolidată potrivit căreia simpla încălcare a unor asemenea condiții determină existența unui ajutor nou și, în lipsa unor fapte noi de natură să primească o altă apreciere, justifică o nouă decizie de incompatibilitate.
În plus, după ce a respins în mod corect criticile referitoare la o pretinsă nemotivare, Tribunalul a contrazis această apreciere, reproșând Comisiei că nu a demonstrat că încălcarea condiției afecta esența schemei autorizate de Consiliu, și în acest temei a reținut în mod greșit că poate dispune anularea în parte a deciziei pentru o eroare de drept.
Tribunalul nu a ținut seama în mod corespunzător de echilibrul instituțional dintre Consiliu și Comisie care decurge din cuprinsul articolului 108 TFUE. În cazul în care Consiliul, hotărând în unanimitate, își exercită competența de a declara un ajutor compatibil în mod excepțional cu piața internă, dar condiționează această declarație de respectarea anumitor cerințe, nu revine Comisiei sarcina de a determina dacă acele condiții sunt efectiv esențiale sau dacă, dimpotrivă, încălcarea lor poate rămâne nesancționată.
3)
Tribunalul a încălcat articolul 108 TFUE și articolele 4, 6, 7, 14 și 16 din Regulamentul nr. 659/1999 referitoare la procedurile aplicabile ajutoarelor noi și ajutoarelor puse în aplicare în mod abuziv.
După ce a admis că nerespectarea de către un stat membru a condițiilor impuse cu ocazia autorizării ajutorului constituie o formă de aplicare abuzivă a unui asemenea ajutor, Tribunalul a exclus relevanța dispozițiilor referitoare la procedura de examinare a ajutoarelor puse în aplicare în mod abuziv pentru motivul că Comisia nu și-a întemeiat decizia pe acestea și pentru considerentul că noțiunile de ajutor nou și de ajutor pus în aplicare în mod abuziv se exclud reciproc. Or, dispozițiile privind ajutoarele puse în aplicare în mod abuziv sunt identice, în măsura în care interesează în speță, cu dispozițiile privind ajutoarele noi. Tribunalul a săvârșit, prin urmare, o eroare de drept prin faptul că a dispus anularea în parte a deciziei pentru o eroare referitoare la calificarea ajutorului care a rămas lipsită de consecințe juridice.
(1) Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (JO L 83 du 27.3.1999, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 41).
Full & Egal Universal Law Academy