16.11.2015
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 381/22
Recurs introdus la 14 septembrie 2015 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea extinsă) din 2 iulie 2015 în cauzele conexate T-425/04 RENV și T-444/04 RENV, Franța și Orange/Comisia
(Cauza C-486/15 P)
(2015/C 381/25)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: C. Giolito, B. Stromsky, D. Grespan și T. Maxian Rusche, membri ai serviciului juridic)
Celelalte părți din procedură: Republica Franceză, Orange, fostă France Télécom și Republica Federală Germania
Concluziile recurentei
—
anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene (Camera a șasea extinsă) din 2 iulie 2015 pronunțată în cauzele conexate T-425/04, Republica Franceză/Comisia și T-444/04, France Télécom/Comisia în măsura în care prin aceasta:
—
s-a anulat articolul 1 din Decizia 2006/621/CE a Comisiei din 2 august 2004 privind ajutorul de stat pus în aplicare de Franța în favoarea France Télécom (1);
—
Comisia a fost obligată să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și opt zecimi din cheltuielile de judecată efectuate de Republica Franceză și de Orange în cauzele T-425/04 și T-444/04.
—
soluționarea definitivă a litigiului și respingerea acțiunilor reclamantelor, precum și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată aferente tuturor procedurilor;
—
cu titlu subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal și soluționarea odată cu fondul a cererilor privind cheltuielile de judecată.
Motivele și principalele argumente
În susținerea recursului, Comisia invocă patru motive.
În primul rând, Comisia apreciază că motivarea hotărârii Tribunalului este insuficientă și contradictorie. Astfel, Tribunalul ar fi ignorat principiile stabilite prin hotărârea din recurs (2) și nu ar fi răspuns în mod suficient la argumentele prezentate de Comisie în procedura de trimitere.
În al doilea rând, Comisia reproșează Tribunalului săvârșirea a numeroase încălcări ale articolului 107 alineatul (1) TFUE. Aceste încălcări ar fi determinat Tribunalul să excludă declarațiile autorităților publice efectuate între lunile iulie și decembrie 2002, precum și partea privind „liniștirea piețelor” din anunțul din 4 decembrie 2002 din cadrul analizei criteriului investitorului privat. În primul rând, prin faptul că a aplicat testul investitorului privat avizat la un moment precis, Tribunalul nu ar fi respectat soluția Curții potrivit căreia este nevoie de o repoziționare în contextul perioadei în care au fost adoptate măsurile de sprijin și de luarea în considerare a tuturor elementelor relevante. Potrivit Comisiei, Tribunalul pare să ignore că o măsură de ajutor poate rezulta din mai multe intervenții legate între ele și imposibil de disociat. În al doilea rând, Tribunalul ar fi comis mai multe erori de drept în ceea ce privește legătura care există între noțiunea de avantaj și aplicarea criteriului investitorului privat avizat. Comisia reproșează în special Tribunalului că a limitat testul investitorului privat avizat la o parte limitată a perioadei în care avantajul și-a produs efectele. În al treilea rând, Comisia reproșează Tribunalului că a exclus elemente de context din sfera examinării sale. În al patrulea rând, Tribunalul ar fi limitat în mod abuziv examinarea mai multor avantaje împreună la avantajele de aceeași natură. În al cincilea rând, nu ar fi aplicat criteriul reținut de Curte pentru a stabili dacă măsurile de stat sunt indisolubil legate și trebuie să fie examinate împreună. În al șaselea rând, Comisia contestă recunoașterea de către Tribunal a unor evenimente care constituie „rupturi” în succesiunea măsurilor de stat în cursul lunilor septembrie-decembrie 2002. Potrivit Comisiei, astfel de „rupturi” nu pot motiva examinarea separată a măsurilor anterioare și posterioare acestei date. În ultimul rând, Comisia contestă motivarea Tribunalului referitoare la riscul privind reputația.
În al treilea rând, Comisia reproșează Tribunalului că a depășit limitele controlului de legalitate a actelor administrative.
În ultimul rând, Comisia apreciază că Tribunalul ar fi interpretat în mod eronat și chiar denaturat decizia Comisiei.
(1) JO 2006, L 257, p. 11.
(2) Hotărârea Bouygues și alții/Comisia și alții, C-399/10 P și C-401/10 P, EU:C:2013:175.
Full & Egal Universal Law Academy