9.11.2015
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 371/17
Recurs introdus la 21 septembrie 2015 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua) din 15 iulie 2015 în cauza T-314/13, Portugalia/Comisia
(Cauza C-495/15 P)
(2015/C 371/20)
Limba de procedură: portugheza
Părțile
Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: D. Recchia și P. Guerra e Andrade, agenți)
Cealaltă parte din procedură: Republica Portugheză
Concluziile recurentei
Recurenta solicită Curții:
—
anularea Hotărârii Tribunalului din 15 iulie 2015 în cauza T-314/13;
—
trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal;
—
obligarea statului portughez la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei căi de atac ordinare.
Motivele și principalele argumente
Motivele: Cu titlu principal, Comisia susține că Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a considerat că Comisia trebuie să adopte decizia de corecție financiară, în cadrul Fondului de coeziune, în termenul stabilit de actul normativ de bază începând de la data audierii statului membru.
Cu titlu subsidiar, Comisia susține că Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a considerat că termenul acordat Comisiei pentru adoptarea deciziei de corecție financiară este un termen imperativ, a cărui nerespectare constituie o încălcare gravă ce invalidează decizia adoptată în afara termenului.
Principalele argumente: Cu titlu principal, Comisia susține că, în acest caz, nu se aplică articolul 100 din Regulamentul nr. 1083/2006 (1), ci articolul H alineatul (2) din anexa II la Regulamentul nr. 1164/94 (2). Potrivit Comisiei, interpretarea dată de Tribunal articolului 108 din Regulamentul nr. 1083/2006 este eronată. Articolul 108 se aplică numai proiectelor cofinanțate care au fost aprobate în conformitate cu noile reguli (perioada 2007-2013). În acest caz, în temeiul articolului 105 din Regulamentul nr. 1083/2006, regula aplicabilă era articolul H alineatul (2) din anexa II la Regulamentul nr. 1164/94. În opinia Comisiei, Regulamentul nr. 1164/94 nu prevede niciun termen în care Comisia trebuie să adopte decizia de corecție financiară.
Cu titlu subsidiar, Comisia susține că legiuitorul Uniunii nu a stabilit niciun termen imperativ în care Comisia trebuie să adopte deciziile de corecție financiară. Scopul esențial al deciziei de corecție financiară se raportează la protecția intereselor financiare ale Uniunii. Pe de altă parte, legea nu prevede nicio sancțiune și nicio consecință în legătură cu nerespectarea termenului. Termenul de adoptare a deciziei de corecție financiară este un termen orientativ.
(1) Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 (JO L 210, p. 25, Ediție specială, 14/vol. 2, p 64, rectificare în JO 2008, L 301, p. 40).
(2) Regulamentul (CE) nr. 1164/94 al Consiliului din 16 mai 1994 de înființare a Fondului de coeziune (JO L 130, p. 1).
Full & Egal Universal Law Academy