8.2.2016
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 48/11
Recurs introdus la 13 noiembrie 2015 de Alain Laurent Brouillard împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua) din 14 septembrie 2015 în cauza T-420/13, Alain Laurent Brouillard/Curtea de Justiție
(Cauza C-590/15 P)
(2016/C 048/19)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Recurent: Alain Laurent Brouillard (reprezentant: P. Vande Casteele, avocat)
Cealaltă parte din procedură: Curtea de Justiție a Uniunii Europene
Concluziile recurentului
—
Declararea temeiniciei recursului și anularea hotărârii din 14 septembrie 2015 (T-420/13);
—
anularea scrisorilor din 5 iunie 2013 prin care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a invitat IDEST Communication SA, pe o parte, să depună oferte în cadrul procedurii negociate de atribuire a contractului privind încheierea de contracte-cadru pentru traducerea unor texte juridice din anumite limbi oficiale ale Uniunii Europene în limba franceză (JO 2013/S 47-075037) și, pe de altă parte, să confirme că reclamantul nu va fi angajat în prestarea de servicii la care se referă contractul
Motivele și principalele argumente
1.
În cadrul prestării de servicii de traducere, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a considerat că reclamantul nu putea fi acceptat ca subcontractant al unei societăți invitate să depună oferte pentru motivul că „[…] diploma [pe care o obținuse] la Universitatea din Poitiers (master drept, economie, gestiune, în scop profesional, mențiunea drept privat, specialitatea jurist-lingvist), deși reprezenta o diplomă de nivel master 2, nu corespundea unei pregătiri juridice complete” și că „această apreciere [era] conformă unei practici constante a unității de traducere de limbă franceză, care considera că pregătirea de «jurist-lingvist» propusă de Universitatea din Poitiers (master 2) nu era o pregătire juridică care îndeplinește cerințele vizate la punctul III.2.1 din anunțul de participare”, deoarece se preciza că „modalitate de obținere a diplomei («VAE» validarea experienței dobândite) nu avea relevanță la apreciere […]”.
2.
Reclamantul invocă o încălcare a principiilor generale ale egalității, libertății de stabilire, liberei circulații a lucrătorilor, liberei prestări a serviciilor și a principiului proporționalității, a articolelor 14, 15, 16, 20, 21, 51 și 52 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, a articolelor 45, 49, 51, 56 și 57 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, a dreptului la educație și instrucție, precum și o eroare de drept și abuzul de putere.
3.
Tribunalul săvârșește o eroare de drept reținând inexistența unui „obstacol” în calea drepturilor și libertăților menționate. Eroarea de drept este dovedită cu atât mai mult cu cât reclamantul este titularul unor diplome care prin natura, și prin esența lor, îl califică pentru prestarea de servicii de traducere juridică. Curtea de Justiție a „limitat” cel puțin dreptul reclamantului de a profita de formarea pe care a efectuat-o ca jurist și ca traducător universitar.
4.
Tribunalul săvârșește de asemenea o eroare de drept și încălcă dreptul Uniunii prin faptul că a considerat că autoritatea contractantă nu avea obligația de comparare, pentru motivul că Directiva 2005/36 (1) nu își găsea aplicarea și că, prin urmare, „reclamantul nu putea invoca jurisprudența privind recunoașterea diplomelor pentru a susține că, în esență, Curtea de Justiție ar fi trebuit să ia în considerare celelalte calificări și de experiența pe care o avea”.
5.
Tribunalul săvârșește o eroare de drept considerând că autoritatea contractantă a putut în mod justificat să nu ia în considerare diploma de „master în drept” (Bac + 5), eliberată în Franța, și aceasta „ținând seama de diferitele diplome existente în Belgia și în Franța înainte și după reforma din 2004 de armonizare a diplomelor din învățământul superior în Europa”.
6.
Încălcarea libertăților fundamentale și a principiilor generale ale dreptului Uniunii, citate anterior, analizate separat sau prin coroborare cu principiul proporționalității, rezultă de asemenea din faptul că excluderea reclamantului a fost decisă fără să se ia în considerare toate diplomele, certificatele și titlurile sale și experiența sa profesională relevantă și fără a compara calificările academice și profesionale pe care le-a demonstrat și cele impuse prin caietul de sarcini.
(1) Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale JO L 255, p. 22, Ediție specială, 05/vol. 08, p. 3)
Full & Egal Universal Law Academy