15.2.2016
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 59/8
Recurs introdus la 7 decembrie 2015 de Viasat Broadcasting UK Ltd împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 24 septembrie 2015 în cauza T-674/11, TV2/Danmark/Comisia Europeană
(Cauza C-657/15 P)
(2016/C 059/07)
Limba de procedură: daneza
Părțile
Recurentă: Viasat Broadcasting UK Ltd (reprezentanți: M. Honoré și S. Kalsmose-Hjelmborg, avocați)
Celelalte părți din procedură: TV2 Danmark A/S, Comisia Europeană, Regatul Danemarcei
Concluziile recurentei
—
Anularea punctului 1 al dispozitivului Hotărârii pronunțate de Tribunal la 24 septembrie 2015 în cauza T-674/11, TV2/Danmark/Comisia (primul capăt de cerere); și
—
Anularea în parte a Hotărârii pronunțate de Tribunal la 24 septembrie 2015 în cauza T-674/11, TV2/Danmark/Comisia, în măsura în care Tribunalul a admis al treilea aspect al primului motiv invocat de reclamantă (al doilea capăt de cerere); și
—
Pronunțarea în favoarea Comisiei în acțiunea în anulare introdusă de TV2 și de Regatul Danemarcei; și
—
Obligarea TV2/Danmark și a Regatului Danemarcei, reclamante în primă instanță, la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Viasat.
Motivele și principalele argumente
În ceea ce privește primul motiv, Visat susține că Tribunalul a reținut în mod incorect o eroare săvârșită de Comisie atunci când a considerat că veniturile din publicitate încasate de TV2 Reklame A/S în 1995 și în 1996 constituie ajutoare de stat.
Viasat susține de asemenea că veniturile din publicitate realizate în 1995 și în 1996 implicau un transfer de resurse de stat, întrucât veniturile din publicitate erau transferate prin societatea TV2 Reklame A/S și prin Fondul TV2, ambele controlate de stat. În plus, utilizarea efectivă a resurselor era decisă de ministrul Culturii (Kulturministeren) și de Comisia de finanțe din cadrul Parlamentului (Folketingets Finansudvalg). Tribunalul a reținut de asemenea în mod incorect că TV2 avea dreptul legal la resursele din Fondul TV2 sau la părți din acesta.
În ceea ce privește cel de al doilea capăt de cerere, Viasat susține că Tribunalul a admis în mod greșit argumentul reclamantei potrivit căruia în speță a doua condiție Altmark era îndeplinită (punctele 88-111). Viasat observă că Tribunalul examinează în hotărârea sa numai interpretarea deciziei atacate pe care Comisia ar fi susținut-o, în opinia Tribunalului, în memoriile sale prezentate în fața Tribunalului, fără să examineze motivarea deciziei atacate. Niciun element din cuprinsul punctelor (114)-(116) din decizia atacată nu arată că a doua condiție Altmark ar include o cerință privind eficiența din partea beneficiarului compensației.
Astfel, Tribunalul ar fi trebuit să se pronunțe cu privire la problema dacă în mod legal Comisia putea pretinde, în raport cu a doua condiție Altmark, pe lângă caracterul previzibil al veniturilor viitoare din publicitate realizate de TV2 (cu alte cuvinte, al intrărilor), și pe cel al costurilor legate de calcularea compensației.
Viasat susține că cerința formulată de Comisie privind un nivel suficient de transparență a costurilor este o consecință logică și necesară a libertății largi de care dispune un furnizor al unui serviciu public în domeniul radioului și al televiziunii (a se vedea printre altele punctul 214 din Hotărârea BUPA/Comisia, T-289/03, EU:T:2008:29).
Necesitatea transparenței costurilor este de asemenea relevantă în ceea ce privește celelalte criterii Altmark (a se vedea Hotărârea Curții Viasat/Comisia, T-125/12, EU:T:2015:687, punctele 80-83).
Full & Egal Universal Law Academy