2.3.2015
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 73/48
Recurs introdus la 11 ianuarie 2015 de Carlo De Nicola împotriva Hotărârii din 11 noiembrie 2014 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-52/11, De Nicola/BEI
(Cauza T-10/15 P)
(2015/C 073/60)
Limba de procedură: italiana
Părțile
Recurent: C. De Nicola (Strassen, Luxemburg) (reprezentant: L. Isola, avocat)
Cealaltă parte din procedură: Banca Europeană de Investiții
Concluziile
Recurentul solicită Tribunalului, în cadrul reformării în parte a hotărârii atacate, anularea punctelor 2 și 3 din dispozitiv și a punctelor 5, 7, 14, 16-21, 24-27, 29, 32, 35-37, 39-43, 46-55, 57-59, 62-66, 68, 69, 73, 74, 76, 77, 87-91, 93, 95-100, 103, 106, 107, 109-112, 117, 120, 124, 142, 144, 145, 148-153, 161-170, 175-182 și 184-193 din decizia atacată. Trimiterea cauzei spre rejudecare unei alte camere a Tribunalului Funcției Publice pentru ca acesta, într-un complet diferit, să statueze din nou asupra punctelor anulate, ulterior efectuării expertizei medicale deja solicitate. Recurentul își rezervă dreptul de a solicita efectuarea oricărei activități de cercetare judecătorească, directă și/sau contrară, care va fi necesară în funcție de apărarea intimatei, precum și de a depune orice alte înscrisuri apreciate utile în vederea infirmării susținerilor părții adverse. Obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
În susținerea recursului, recurentul invocă următoarele motive:
1.
Lipsa de motivare a dispozițiilor contestate.
2.
În ceea ce privește anularea actelor în orice caz conexe și a celor care au fost utilizate de comitetul de anchetă, recurentul contestă declarația de inadmisibilitate dat fiind că cererea se referea expres la toate actele utilizate de comitetul de anchetă și solicitate inutil.
3.
În ceea ce privește cererea de constatare a hărțuirii, recurentul contestă hotărârea Tribunalului Funcției Publice pentru motivare eronată, întrucât constatarea încălcării unei obligații contractuale față de recurent nu constituie cu siguranță o somație adresată băncii și nici o declarație de principiu.
4.
În ceea ce privește cererea de obligare la încetarea hărțuirii, recurentul afirmă că pretinsa interdicție de somare nu poate fi absolută, ci trebuie să înceteze obligatoriu în cazul unor comportamente care aduc atingere demnității persoanei și drepturilor fundamentale.
5.
În ceea ce privește cererea de reparare a prejudiciilor care rezultă ca urmare a hărțuirii, recurentul subliniază faptul că Tribunalul Funcției Publice, pe de o parte, revocă cererile sale adresate comitetului de anchetă și, pe de altă parte, observă că BEI nu trebuie să execute nimic, întrucât nu a fost pronunțată nicio hotărâre de obligare în acest sens și întrucât decizia comitetului nu este obligatorie, nu este constrângătoare și nici nu constituie o cerință procedurală.
6.
În ceea ce privește cererea de reparare a prejudiciilor luate în considerare ex se, recurentul susține că Tribunalul Funcției Publice îi reproșează în mod eronat că nu a invocat nicio eroare de drept și contestă plata și motivarea despăgubirii stabilite la 3 000 de euro.
Full & Egal Universal Law Academy