30.3.2015
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 107/30
Acțiune introdusă la 12 ianuarie 2015 – Philip Morris/Comisia
(Cauza T-18/15)
(2015/C 107/40)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamantă: Philip Morris Ltd (Richmond, Regatul Unit) (reprezentanți: K. Nordlander și M. Abenhaïm, avocați)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
—
declararea acțiunii în anulare admisibilă;
—
anularea Deciziei Ares (2014) 3694540 a Comisiei din 6 noiembrie 2014, în măsura în care prin aceasta se refuză să se acorde reclamantei accesul deplin la documentele solicitate, cu excepția însă a datelor personale cuprinse în acestea care au fost ocultate;
—
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.
Motivele și principalele argumente
Prin prezenta acțiune, reclamanta solicită anularea Deciziei Ares (2014) 3694540 din 6 noiembrie 2014, prin care Comisia a refuzat să îi acorde reclamantei accesul deplin la cinci documente interne elaborate în contextul lucrărilor pregătitoare care au condus la adoptarea Directivei 2014/40/EU privind fabricarea, prezentarea și vânzarea produselor din tutun și a produselor conexe (1) (denumită în continuare „decizia atacată”).
În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.
1.
Primul motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a încălcat articolul 15 alineatul (3) TFUE și articolul 4 alineatul (2) a doua liniuță din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 (2) (denumit în continuare „Regulamentul privind transparența”) prin faptul că nu a demonstrat că divulgarea totală către reclamantă a documentelor solicitate ar aduce atingere „în mod concret și efectiv” protecției unor „proceduri judiciare” determinate și prin faptul că nu a evaluat în mod corespunzător dacă un interes public superior ar putea justifica totuși divulgarea totală. Reclamanta susține că Comisia nu a demonstrat că divulgarea totală către reclamantă a documentelor solicitate ar aduce atingere „în mod concret și efectiv” protecției unor „proceduri judiciare” determinate întrucât, în primul rând, documentele solicitate nu pot beneficia de prezumția de protecție aplicabilă „procedurilor judiciare”, în al doilea rând, referința abstractă a Comisiei la principiul egalității armelor nu poate justifica extinderea acestei prezumții la documentele nejudiciare și, în al treilea rând, referința abstractă a Comisiei la proceduri în curs, egalitatea armelor și capacitatea serviciului juridic de a apăra validitatea directivei privind produsele din tutun nu sunt suficiente pentru a demonstra că, în fapt, divulgarea ar aduce atingere în mod concret și efectiv protecției „procedurilor judiciare”.
2.
Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a încălcat articolul 15 alineatul (3) TFUE și articolul 4 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul privind transparența, prin faptul că nu a demonstrat că divulgarea totală către reclamantă a documentului solicitat ar aduce atingere „în mod concret și efectiv” procesului său decizional. Reclamanta susține că Comisia nu a formulat decât afirmații vagi despre un prejudiciu presupus cauzat cooperării dintre servicii, însă nu a demonstrat nicio presiune externă serioasă de natură să afecteze în mod grav procesul decizional. Comisia a săvârșit de asemenea o eroare vădită în aprecierea interesului public superior, întrucât a identificat un interes eronat pe care l-a pus în balanță cu protecția procesului său decizional.
(1) Directiva 2014/40/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre în ceea ce privește fabricarea, prezentarea și vânzarea produselor din tutun și a produselor conexe și de abrogare a Directivei 2001/37/CE, JO 2014, L 127, p. 1.
(2) Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Comisiei din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei, JO L 145/43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76.
Full & Egal Universal Law Academy