27.4.2015
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 138/57
Acțiune introdusă la 6 februarie 2015 – Hippler/Comisia
(Cauza T-72/15)
(2015/C 138/74)
Limba de procedură: germana
Părțile
Reclamant: Eberhard Hippler (Dorsten, Germania) (reprezentant: M. Richter, avocat)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamantul solicită Tribunalului:
—
obligarea pârâtei, sub sancțiunea plății unei amenzi care urmează să fie stabilită de Tribunal pentru fiecare încălcare, de a nu pune la dispoziția publicului planurile rețelelor de transport „Bochum”, „Dortmund”, „Düsseldorf/Meerbusch”, „Duisburg” și „Essen” ale reclamantului, fără consimțământul acestuia din urmă, după cum a procedat prin următoarele adrese:
, precum și
—
obligarea pârâtei la plata către reclamant a unor despăgubiri în valoare de 10 100 de euro;
—
obligarea pârâtei să ramburseze reclamantului costurile precontencioase aferente onorariilor avocațiale în cuantum de 2 743,43 de euro;
—
obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a onorariilor avocațiale.
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamantul invocă o încălcare a articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29/CE (1), precum și încălcarea dispozițiilor coroborate ale articolelor 15 și 19 din Legea privind drepturile de autor (Urheberrechtsgesetz) și ale articolului 97 alineatul 2 din aceeași lege (2).
Reclamantul susține că planurile rețelelor de transport sunt protejate prin dreptul de autor ca reprezentări de natură științifică sau tehnică. Reclamantul nu i-a permis în niciun moment pârâtei actele de utilizare efectuate, în special, nu i-a acordat niciun drept de utilizare. Pârâta nu a obținut în mod legal drepturi de utilizare nici din partea unui terț. Prin utilizarea planurilor, pârâta le-a pus la dispoziția publicului sau le-a comunicat acestuia.
În plus, reclamantul susține că pentru evaluarea prejudiciului financiar care i-a fost cauzat, trebuie să se aplice un calcul similar celui utilizat pentru licențe. Reclamantul are dreptul la o plată pentru o licență adecvată. Sunt recunoscute ca fiind obișnuite și adecvate atât pe piața germană, cât și de către instanțele germane licențe în valoare de 2 020 de euro pentru fiecare plan. Prin urmare, despăgubirile se ridică la suma de 10 100 de euro.
În plus, reclamantul susține că pârâta i-a cauzat un prejudiciu moral care afectează drepturile de autor exclusive ale acestuia și, prin urmare, trebuie să fie obligată la plata unor despăgubiri morale, precum și la încetarea actelor de utilizare în litigiu.
În sfârșit, reclamantul susține că în mod legal a adresat pârâtei o scrisoare de punere în întârziere prin intermediul unui avocat și că aceasta trebuie așadar să acopere costurile avocațiale aferente, în cuantum de 2 743,43 de euro.
(1) Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (JO L 167din 22 iunie 2001, Ediție specială, 17/vol. 1., p. 230).
(2) Urheberrechtsgesetz din 9 septembrie 1965 (BGBl. I S. 1273), care a fost modificată în ultimul rând prin articolul 1 din Legea din 5 decembrie 2014 (BGBl. I S. 1974).
Full & Egal Universal Law Academy