11.5.2015
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 155/32
Acțiune introdusă la 25 februarie 2015 – Militos Symvouleftiki/Comisia
(Cauza T-104/15)
(2015/C 155/38)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamantă: Militos Symvouleftiki AE (Atena, Grecia) (reprezentant: S. Pappas, avocat)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
—
anularea deciziei de punere în aplicare a Comisiei Europene din 16 decembrie 2014 prin care a fost respinsă ca nefondată cererea reclamantei de efectuare a unui control de legalitate, formulată la 23 octombrie 2014, și prin care a fost confirmată decizia Agenției Executive pentru Educație, Audiovizual și Cultură din 23 septembrie 2014 privind neeligibilitatea ca cheltuieli de personal a remunerațiilor plătite asociaților/acționarilor reclamantei în cadrul a două proiecte derulate cu succes de reclamantă, respectiv proiectul „Go Green – Green Business is smart Business” (Contractul nr. 510424-LLP-1-2010-1-GR-LEONARDO-LMP)” și proiectul „LadybizIT” (Contractul nr. 2011-3052-518310-LLP-1-2011-1-GR-LEONARDO-LAM)” și declararea eligibilității ca cheltuieli de personal în cadrul proiectului vizat a cheltuielilor relevante aferente serviciilor „suplimentare” prestate de doamna Olga Stavropoulou, de domnul Pavlos Aravantinos și de domnul Karamanlis sau, cu titlu subsidiar, declararea, în conformitate cu articolul II.14 din acordul de finanțare și cu anexa III la acesta, ca fiind eligibile și plătibile reclamantei numai acele cheltuieli aferente serviciilor „suplimentare” prestate de doamna Olga Stavropoulou și de domnul Pavlos Aravantinos în cadrul celor două proiecte în cauză;
—
obligarea Comisiei Europene să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă în cadrul prezentei proceduri.
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.
1.
Primul motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere a Comisiei.
—
Comisia nu a luat în considerare faptul că distincția dintre serviciile „obișnuite” și cele „suplimentare” prestate de asociații/acționarii reclamantei în cadrul proiectelor în cauză ar fi putut fi făcută ținând cont de natura acestor servicii, de litera și de spiritul dispozițiilor statutului reclamantei și ale dispozițiilor deciziei din 20 decembrie 2010 a adunării generale a asociaților/acționarilor reclamantei.
2.
Al doilea motiv, întemeiat pe o a doua eroare vădită de apreciere a Comisiei.
—
Punctul de vedere al Comisiei, conform căruia calitatea de administrator în sine îl împiedică pe acesta să presteze reclamantei alte servicii în cadrul unui contract de muncă care prezintă un veritabil raport de subordonare, este contrar jurisprudenței constante a instanțelor Uniunii Europene. În orice caz, reclamanta a adus Agenției Executive pentru Educație, Audiovizual și Cultură, precum și Comisiei, suficiente probe care arată că controlul pe care managerul de proiect îl exercită asupra administratorului era real și îndeplinea criteriile stabilite de jurisprudență cu privire la existența unui veritabil raport de subordonare.
Full & Egal Universal Law Academy