24.8.2015
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 279/43
Recurs introdus la 24 iunie 2015 de Geoffroy Alsteens împotriva Hotărârii pronunțate la 21 aprilie 2015 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-87/12 RENV, Alsteens/Comisia
(Cauza T-328/15 P)
(2015/C 279/53)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Recurent: Geoffroy Alsteens (Marcinelle, Belgia) (reprezentanți: S. Orlandi și T. Martin, avocați)
Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană
Concluziile
Recurentul solicită Tribunalului:
—
anularea hotărârii Tribunalului Funcției Publice pronunțate în cauza F-87/12 RENV, Alsteens/Comisia;
—
anularea Deciziei Comisiei din 18 noiembrie 2011, în ceea ce privește limitarea până la data de 31 martie 2012 a duratei prelungirii contractului de agent temporar al recurentului;
—
obligarea Comisiei la plata unei sume provizorii de un euro cu titlu de despăgubire a prejudiciului suferit de recurent, precum și la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul unor patru proceduri.
Motivele și principalele argumente
În susținerea recursului, recurentul invocă trei motive.
1.
Primul motiv, întemeiat pe încălcarea principiului contradictorialității și pe o eroare de drept. Recurentul susține că Tribunalul Funcției Publice (denumit în continuare „TFP”) (i) a respins în mod eronat ca fiind inadmisibile, în raport cu regula concordanței, motivele întemeiate pe eroarea vădită de apreciere și pe principiul bunei administrări în condițiile în care Comisia nu a invocat niciodată acest motiv de inadmisibilitate și în care părțile nu au putut niciodată să formuleze observații cu privire la această pretinsă inadmisibilitate și (ii) a săvârșit, în orice caz, o eroare de drept statuând că recurentul nu respectase regula concordanței.
2.
Al doilea motiv, întemeiat pe denaturarea argumentelor recurentului, pe încălcarea obligației de motivare și pe o eroare de drept, întrucât TFP a considerat că nu era necesar să se pronunțe asupra interpretării articolului 8 din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene (denumit în continuare „RAA”) și că Hotărârea din 5 octombrie 1995, Alexopoulou/Comisia (T-17/95, RecFP, EU:T:1995:176), era lipsită de orice relevanță pentru soluționarea litigiului.
3.
Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare și pe o eroare de drept, întrucât TFP a apreciat că trebuia să existe în mod obligatoriu o cerere a recurentului de derogare de la aplicarea mecanică a regulii de șase ani, ignorând astfel calificarea de act care lezează a deciziei atacate.
Full & Egal Universal Law Academy