18.1.2016
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 16/40
Acțiune introdusă la 11 septembrie 2015 – Silver Plastics și Johannes Reifenhäuser/Comisia
(Cauza T-582/15)
(2016/C 016/50)
Limba de procedură: germana
Părțile
Reclamante: Silver Plastics GmbH & Co. KG (Troisdorf, Germania) și Johannes Reifenhäuser Holding GmbH & Co. KG (Troisdorf) (reprezentanți: M. Wirtz, S. Möller și W. Carstensen, avocați)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamantele solicită Tribunalului:
—
anularea Deciziei AT.39563 a Comisiei Europene din 24 iunie 2015 în măsura în care le priveşte pe reclamante;
—
cu titlu subsidiar, reducerea amenzii aplicate în solidar reclamantelor la un cuantum care să nu depăşească 10 % din cifra de afaceri a primei reclamante în ultimul an încheiat înainte de adoptarea deciziei prin care a fost aplicată amenda, având în vedere împrejurarea că reclamantele nu au format o entitate economică;
—
cu titlu subsidiar, reducerea amenzii aplicate în solidar reclamantelor la un cuantum care să nu depăşească 10 % din cifra de afaceri a primei reclamante sau a celei de a doua reclamante, având în vedere că a avut loc cesiunea participaţiei la uzina Reifenhäuser GmbH & Co. KG;
—
cu titlu subsidiar, reducerea amenzii aplicate în solidar reclamantelor pentru zona „Nord – Vest” prin determinarea cuantumului de bază al amenzii doar pe baza cifrei de afaceri rezultând din vânzarea de plăci de polistiren expandat;
—
cu titlu subsidiar, reducerea amenzii aplicate în solidar reclamantelor pentru zona „N – V” prin determinarea a cuantumului amenzii separat pentru plăcile din polistiren expandat şi pentru plăcile de propilenă având în vedere perioadele diferite de săvârşire a încălcărilor;
—
cu titlu subsidiar, reducerea amenzii aplicate în solidar reclamantelor prin reducerea cuantumului vânzărilor avute în vedere la stabilirea cuantumului de bază al amenzii la un nivel care reflectă în mod adecvat faptul că practicile primei reclamante în zona „N – V” şi în Franţa, iar în subsidiar numai în zona „N – V”, trebuie calificate cel mult ca schimb de informaţii, iar nu ca înţelegeri substanţiale privind preţurile, precum şi prin renunţarea la cuantumul suplimentar al amenzii pentru zona „N – V” şi/sau pentru Franţa;
—
cu titlu subsidiar, reducerea amenzii aplicate în solidar reclamantelor prin stabilirea amenzii pentru zona „N – V” numai pe baza cifrei de afaceri realizate în Germania;
—
cu titlu subsidiar, reducerea amenzii aplicate în solidar reclamantelor pentru zona „N – V” prin renunţarea la sancţionarea suplimentară, în subsidiar prin reducerea cuantumului suplimentar al amenzii, având în vedere împrejurarea că încălcările din zona „N – V” au fost, comparativ cu încălcările din alte zone geografice, în mod cert mai puţin anticoncurenţiale;
—
cu titlu subsidiar, reducerea amenzii aplicate în solidar reclamantelor pentru zona „N – V” şi Franţa la un cuantum adecvat;
—
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Reclamantele solicită anularea în parte a Deciziei C (2015) 4336 final a Comisiei din 24 iunie 2015 privind o procedură iniţiată în temeiul articolului 101 TFUE şi al articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul AT.39563 – Ambalaje alimentare pentru vânzarea cu amănuntul).
În susţinerea acţiunii, reclamantele invocă şapte motive.
1.
Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) şi a articolului 23 alineatul (3) din Regulamentul CE nr.o1/2003 (1), coroborate cu articolul 101 alineatul (1) TFUE.
—
Reclamantele susţin că în mod eronat Comisia a apreciat practicile primei reclamante în zona geografică a Europei de Nord – Vest (denumită în continuare „N – V”) drept acorduri caracterizate privind preţurile care au îmbrăcat forma unei încălcări unice şi continue în domeniul producerii şi al distribuirii de plăci de plastic din polistiren şi plăci de plastic din propilenă destinate industriei alimentare.
2.
Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 296 al doilea paragraf TFUE şi al articolului 2 din Regulamentul (CE) nr.o1/2003, coroborate cu principiul examinării din oficiu de către Comisie a situaţiei de fapt.
—
În această privinţă, reclamantele susţin că Comisia nu şi-a îndeplinit corespunzător cerinţelor legale sarcina probei, precum şi obligaţia de motivare care îi revin.
3.
Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea drepturilor procedurale fundamentale garantate în temeiul articolului 6 alineatele (1), (2) şi (3) litera (d) din Convenţia Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului şi în temeiul articolului 47 al doilea paragraf, al articolelor 48 şi 52 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
—
Potrivit reclamantelor, Comisia le-a încălcat dreptul la egalitatea armelor şi la un proces echitabil întrucât li s-a refuzat, în urma mai multor solicitări, convocarea şi interogarea martorilor indicaţi în apărare de reclamante, precum şi audierea a unui martor în incriminare.
4.
Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea punctelor 24, 25 şi 26 din Comunicarea privind clemenţa (2).
—
Reclamantele invocă în plus faptul că nu au beneficiat de nicio reducere a amenzii pentru elementele de probă furnizate în ceea ce priveşte încălcările din zona N-V, deşi erau întrunite condiţiile în acest sens.
5.
Al cincilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 23 alineatul (2) a doua şi a treia teză din Regulamentul (CE) nr.o1/2003, coroborat cu articolul 101 alineatul (1) TFUE.
—
În opinia reclamantelor, Comisia a plecat în mod eronat de la premisa că alcătuiesc o entitate economică şi, implicit, o întreprindere în sensul dispoziţiilor sus-menţionate.
6.
Al şaselea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 23 alineatul (2) a doua teză din Regulamentul (CE) nr.o1/2003.
—
Reclamantele invocă faptul că prin neluarea în considerare a cesionării, care a avut loc în mod valabil la data deciziei de aplicare a amenzii, a participaţiei celei de a doua reclamante la uzina Reifenhäuser GmbH & Co. KG şi prin includerea cifrelor de afaceri ale acestei întreprinderi în mod separat în calculul amenzii, Comisia a depăşit limitele reglementate de 10 % din cifra de afaceri al întreprinderii în cauză.
7.
Al şaptelea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 23 alineatul (2) litera (a) şi alineatul (3) Regulamentul (CE) nr.o1/2003 coroborat cu punctele 19, 20 şi 25 din Orientările privind calcularea amenzilor (3), precum şi a principiului egalităţii.
—
În această privinţă, reclamantele susţin că pentru toate înţelegerile avute în vedere prin decizia de aplicare a amenzii şi pentru toate întreprinderile în cauză au fost reţinute un procent unic din valoarea vânzărilor de 16 % în vederea stabilirii cuantumului de bază şi un cuantum suplimentar specific identic de 16 %, deşi atât structurile diferite ale înţelegerilor, cât şi participarea individuală a întreprinderilor au fost foarte diferite, fapt care le-a dezavantajat pe reclamante.
(1) Regulamentul (CE) nr.o1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO L 1, p. 1, Ediţie specială, 08/vol. 1, p. 167).
(2) Comunicarea Comisiei privind imunitatea la amenzi și reducerea cuantumurilor amenzilor în cauzele referitoare la înțelegeri (JO 2002, C 45, p. 3).
(3) Orientările privind calcularea amenzilor aplicate în temeiul articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 (JO 2006, C 210, p. 2, Ediție specială, 08/vol. 4, p. 264, denumite în continuare „Orientările din anul 2006”).
Full & Egal Universal Law Academy