15.5.2017
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 151/12
Hotărârea Curții (Camera a opta) din 16 martie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Handelsgericht Wien – Austria) – Staatlich genehmigte Gesellschaft der Autoren, Komponisten und Musikverleger registrierte Genossenschaft mbH (AKM)/Zü Betriebs GmbH
(Cauza C-138/16) (1)
([Trimitere preliminară - Proprietate intelectuală - Dreptul de autor și drepturile conexe în societatea informațională - Directiva 2001/29/CE - Dreptul de comunicare publică a operelor - Articolul 3 alineatul (1) - Excepții și limitări - Articolul 5 alineatul (3) litera (o) - Difuzarea programelor de televiziune printr-o rețea locală de cablu - Reglementare națională care prevede excepții pentru instalațiile care permit accesul a cel mult 500 de utilizatori abonați, precum și pentru retransmisia programelor radiodifuziunii publice pe teritoriul național])
(2017/C 151/16)
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Handelsgericht Wien
Părțile din procedura principală
Reclamantă: Staatlich genehmigte Gesellschaft der Autoren, Komponisten und Musikverleger registrierte Genossenschaft mbH (AKM)
Pârâtă: Zü Betriebs GmbH
Dispozitivul
Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională și articolul 11 bis din Convenția de la Berna pentru protecția operelor literare și artistice din 9 septembrie 1886, în versiunea care rezultă din Actul de la Paris din 24 iulie 1971, astfel cum a fost modificată la 28 septembrie 1979, trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei legislații naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care implică faptul că nu este supusă cerinței de a obține autorizația autorului, în temeiul dreptului exclusiv de comunicare publică, o transmisie concomitentă, completă și nemodificată a unor programe radiodifuzate ale organismului național de radiodifuziune, cu ajutorul cablurilor, pe teritoriul național, cu condiția ca aceasta să constituie o simplă modalitate tehnică de comunicare și să fi fost luată în considerare de autorul operei atunci când a autorizat comunicarea inițială, aspect a cărui verificare îi revine instanței de trimitere.
Articolul 5 din Directiva 2001/29, în special alineatul (3) litera (o) al acestuia, trebuie interpretat în sensul că se opune unei legislații naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care implică faptul că nu este supusă cerinței de a obține autorizația autorului, în temeiul dreptului exclusiv de comunicare publică, o radiodifuziune prin intermediul unei antene colective atunci când numărul de abonați conectați la această antenă nu este mai mare de 500 și că această legislație trebuie să se aplice, prin urmare, în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) din această directivă, aspect a cărui verificare îi revine instanței de trimitere.
(1) JO C 222, 20.6.2016