6.11.2017
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 374/5
Hotărârea Curții (Camera a doua) din 7 septembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgericht Berlin – Germania) – H./Land Berlin
(Cauza C-174/16) (1)
((Trimitere preliminară - Politica socială - Directiva 2010/18/UE - Acord-cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului - Clauza 5 punctele 1 şi 2 - Revenire din concediul pentru creșterea copilului - Dreptul de a se întoarce pe același post sau pe un post echivalent sau similar - Menținerea drepturilor dobândite sau în curs de a fi dobândite - Funcționar al unul land promovat ca funcționar stagiar într-un post de conducere - Reglementare a landului în cauză care prevede încheierea perioadei de probă de plin drept și fără posibilitate de prelungire la expirarea unei perioade de doi ani, chiar și în cazul absenței ca urmare a unui concediu pentru creșterea copilului - Incompatibilitate - Consecințe))
(2017/C 374/07)
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Verwaltungsgericht Berlin
Părțile din procedura principală
Reclamantă: H.
Pârât: Land Berlin
Dispozitivul
1)
Clauza 5 punctele 1 și 2 din Acordul-cadru revizuit privind concediul pentru creşterea copilului care figurează în anexa la Directiva 2010/18/UE a Consiliului din 8 martie 2010 de punere în aplicare a Acordului-cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului încheiat de BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP și CES și de abrogare a Directivei 96/34/CE trebuie interpretată în sensul că se opune unei reglementări naționale precum cea în discuţie în litigiul principal, care condiţionează promovarea definitivă pe un post de conducere în calitate de funcționar public de finalizarea cu succes de către candidatul selectat a unei perioade de probă prealabile de doi ani pe postul respectiv și potrivit căreia, într-o situație în care, pe durata celei mai mari părți a acestei perioade de probă, un astfel de candidat s-a aflat în concediu pentru creşterea copilului și încă se mai află, perioada de probă respectivă încetează prin efectul legii la sfârșitul acestei perioade de doi ani, fără a fi posibilă o prelungire a acesteia, persoana interesată fiind, în consecință, reîncadrată la întoarcerea sa din concediul pentru creșterea copilului în funcția de nivel inferior, atât pe plan statutar, cât și în ceea ce privește remunerația, pe care o ocupa anterior admiterii sale să efectueze perioada de probă. Atingerile aduse astfel acestei clauze nu pot fi justificate de obiectivul urmărit prin aceeași perioadă de probă, care constă în a permite evaluarea capacităţii de a ocupa postul de conducere vacant.
2)
Este de competența instanței de trimitere, înlăturând la nevoie reglementarea națională în discuție în litigiul principal, să verifice, astfel cum impune clauza 5 punctul 1 din Acordul-cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului care figurează în anexa la Directiva 2010/18, dacă, în împrejurări precum cele din cauza principală, landul în cauză era, în calitatea sa de angajator, în imposibilitatea obiectivă de a permite persoanei interesate să se întoarcă pe acelaşi post la sfârșitul concediului pentru creșterea copilului şi, în cazul unui răspuns afirmativ, de a se asigura că acesteia îi este atribuit un post echivalent sau similar și care corespunde contractului sau raportului său de muncă, fără ca această atribuire să poată fi condiţionată de parcurgerea în prealabil a unei noi proceduri de selecţie. Revine de asemenea instanţei menţionate sarcina de a se asigura că persoana interesată poate, la sfârșitul concediului pentru creșterea copilului, să efectueze pe postul astfel reocupat sau nou atribuit o perioadă de probă în condiţii care să fie conforme cu cerinţele care rezultă din clauza 5 punctul 2 din acordul-cadru revizuit.
(1) JO C 232, 27.6.2016.