18.12.2017
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 437/9
Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 25 octombrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgerichtshof – Austria) – Majid Shiri, cunoscut și sub numele de Madzhdi Shiri
(Cauza C-201/16) (1)
([Trimitere preliminară - Regulamentul (UE) nr. 604/2013 - Determinarea statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe - Articolul 27 - Cale de atac - Întinderea controlului jurisdicțional - Articolul 29 - Termen pentru efectuarea transferului - Neexecutarea transferului în termenul prevăzut - Obligațiile statului membru responsabil - Transfer de responsabilitate - Cerința adoptării unei decizii a statului membru responsabil])
(2017/C 437/12)
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Verwaltungsgerichtshof
Părțile din procedura principală
Majid Shiri, cunoscut și sub numele de Madzhdi Shiri
cu participarea: Bundesamt für Fremdenwesen und Asyl
Dispozitivul
1)
Articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid trebuie să fie interpretat în sensul că, atunci când transferul nu se efectuează în termenul de șase luni astfel cum este definit la articolul 29 alineatele (1) și (2) din acest regulament, responsabilitatea este transferată de drept statului membru solicitant, fără a fi necesar ca statul membru responsabil să refuze preluarea sau reprimirea persoanei în cauză.
2)
Articolul 27 alineatul (1) din Regulamentul nr. 604/2013, citit din perspectiva considerentului (19) al acestui regulament, precum și articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie să fie interpretate în sensul că un solicitant de protecție internațională trebuie să poată dispune de o cale de atac efectivă și rapidă care să îi permită să invoce expirarea termenului de șase luni astfel cum este definit la articolul 29 alineatele (1) și (2) din regulamentul menționat intervenită ulterior adoptării deciziei de transfer. Dreptul pe care o reglementare națională precum cea în cauză în litigiul principal îl recunoaște unui asemenea solicitant de a invoca împrejurări ulterioare adoptării acestei decizii în cadrul unei căi de atac împotriva acesteia respectă obligația de a prevede o cale de atac efectivă și rapidă.
(1) JO C 260, 18.7.2016.