26.2.2018
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 72/13
Hotărârea Curții (Camera a doua) din 20 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Sąd Najwyższy – Polonia) – Polkomtel sp. z o.o./Prezes Urzędu Komunikacji Elektronicznej
(Cauza C-277/16) (1)
((Trimitere preliminară - Cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice - Directiva 2002/21/CE - Articolele 8 și 16 - Directiva 2002/19/CE - Articolele 8 și 13 - Operator desemnat ca având o putere semnificativă pe o piață - Controlul prețurilor - Obligații impuse de autoritățile naționale de reglementare - Obligația orientării prețurilor în funcție de costuri - Stabilirea tarifelor la un nivel inferior față de costurile suportate de operatorul în cauză pentru furnizarea serviciilor de terminare a apelurilor de voce în rețelele mobile - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 16 - Libertatea de a desfășura o activitate comercială - Proporționalitate))
(2018/C 072/16)
Limba de procedură: polona
Instanța de trimitere
Sąd Najwyższy
Părțile din procedura principală
Recurentă: Polkomtel sp. z o.o.
Intimat: Prezes Urzędu Komunikacji Elektronicznej
cu participarea: Krajowa Izba Gospodarcza Elektroniki i Telekomunikacji
Dispozitivul
1)
Articolul 8 alineatul (4) și articolul 13 din Directiva 2002/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora (Directiva privind accesul) trebuie să fie interpretate în sensul că, atunci când o autoritate națională de reglementare îi impune unui operator desemnat ca având o putere semnificativă pe o anumită piață obligația de a-și stabili prețurile în funcție de costuri, această autoritate națională de reglementare poate, în scopul promovării eficienței economice și al favorizării unei concurențe durabile, să stabilească prețurile pentru serviciile care fac obiectul unei asemenea obligații la un nivel inferior față de costurile suportate de operatorul respectiv pentru furnizarea acelor servicii, dacă aceste costuri sunt superioare celor ale unui operator eficient, aspect a cărui verificare revine instanței naționale.
2)
Articolul 8 alineatul (4) și articolul 13 alineatul (3) din Directiva 2002/19 coroborate cu articolul 16 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie să fie interpretate în sensul că o autoritate națională de reglementare poate impune unui operator, desemnat ca având o putere semnificativă pe o anumită piață și supus unei obligații de orientare a prețurilor în funcție de costuri, să își stabilească anual prețurile pe baza celor mai recente date și să îi comunice, în vederea verificării, aceste prețuri, precum și elementele care le justifică, anterior aplicării lor, cu condiția ca astfel de obligații să fie întemeiate pe natura problemei identificate, proporționale și justificate în ceea ce privește obiectivele enunțate la articolul 8 din Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (Directivă-cadru), aspect a cărui verificare revine instanței naționale.
3)
Articolul 13 alineatul (3) din Directiva 2002/19 trebuie să fie interpretat în sensul că, atunci când unui operator i-a fost impusă, în temeiul articolului 13 alineatul (1) din această directivă, o obligație de orientare a prețurilor în funcție de costuri, operatorului respectiv i se poate impune o obligație de ajustare a prețurilor înainte sau după ce a început să le aplice.
(1) JO C 335, 12.9.2016.