3.4.2017
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 104/22
Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 9 februarie 2017 [cerere de decizie preliminară formulată de High Court of Justice, Family Division (England and Wales) – Regatul Unit] – M. S./P. S.
(Cauza C-283/16) (1)
([Trimitere preliminară - Regulamentul (CE) nr. 4/2009 - Articolul 41 alineatul (1) - Recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere - Executarea unei hotărâri într-un stat membru - Prezentarea cererii direct autorității competente a statului membru de executare - Legislație națională care obligă să se recurgă la autoritatea centrală a statului membru de executare])
(2017/C 104/32)
Limba de procedură: engleza
Instanța de trimitere
High Court of Justice, Family Division (England and Wales)
Părțile din procedura principală
Reclamantă: M. S.
Pârât: P. S.
Dispozitivul
1)
Dispozițiile capitolului IV din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere, în special articolul 41 alineatul (1) din acest regulament, trebuie să fie interpretate în sensul că un creditor de întreținere care a obținut o hotărâre în favoarea sa într-un stat membru și dorește să obțină executarea acesteia într-un alt stat membru își poate prezenta cererea direct la autoritatea competentă a acestui din urmă stat membru, precum o instanță specializată, și nu poate fi obligat să își depună cererea la aceasta din urmă prin intermediul autorității centrale a statului membru de executare.
2)
Statele membre au obligația să asigure deplina eficacitate a dreptului prevăzut la articolul 41 alineatul (1) din Regulamentul nr. 4/2009, prin modificarea, dacă este cazul, a normelor lor de procedură. În orice caz, îi revine instanței naționale obligația să aplice dispozițiile acestui articol 41 alineatul (1), lăsând neaplicată, dacă este necesar, orice dispoziție contrară a dreptului național și, prin urmare, să permită unui creditor de întreținere să își prezinte cererea direct în fața autorității competente a statului membru de executare chiar dacă dreptul național nu prevede astfel.
(1) JO C 279, 1.8.2016.