26.2.2018
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 72/15
Hotărârea Curții (Camera întâi) din 20 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato – Italia) – Global Starnet Ltd/ Ministero dell'Economia e delle Finanze, Amministrazione Autonoma Monopoli di Stato
(Cauza C-322/16) (1)
((Trimitere preliminară - Libera prestare a serviciilor, libertatea de stabilire, libera circulație a capitalurilor și libertatea de a desfășura o activitate comercială - Restricții - Atribuirea unor noi concesiuni pentru gestionarea la distanță a jocurilor - Principiile securității juridice și protecției încrederii legitime - Hotărâre a Curții Constituționale - Obligația sau lipsa obligației instanței naționale de a sesiza Curtea))
(2018/C 072/18)
Limba de procedură: italiana
Instanța de trimitere
Consiglio di Stato
Părțile din procedura principală
Apelanttă: Global Starnet Ltd
Intimați: Ministero dell'Economia e delle Finanze, Amministrazione Autonoma Monopoli di Stato
Dispozitivul
1)
Articolul 267 al treilea paragraf TFUE trebuie interpretat în sensul că instanța națională ale cărei decizii nu sunt supuse vreunei căi de atac este, în principiu, obligată să procedeze la trimiterea preliminară a unei chestiuni de interpretare a dreptului Uniunii chiar dacă, în cadrul aceleiași proceduri naționale, Curtea Constituțională a statului membru interesat a apreciat constituționalitatea reglementării naționale prin prisma unor norme de referință care au un conținut analog celor din dreptul Uniunii.
2)
Articolele 49 și 56 TFUE, precum și principiul încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care impune unor persoane care sunt deja concesionare în sectorul gestionării online a jocurilor autorizate prin lege condiții noi pentru exercitarea activității lor prin intermediul unui act adițional la contractul existent, în măsura în care instanța de trimitere concluzionează că această reglementare poate fi justificată de motive imperative de interes general, este aptă să garanteze realizarea obiectivelor urmărite și nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestora.
(1) JO C 343, 19.9.2016.