14.5.2018
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 166/6
Hotărârea Curții (Camera întâi) din 22 martie 2018 (cereri de decizie preliminară formulate de Conseil d'État – Franța) – Marc Jacob/Ministre des Finances et des Comptes publics (C-327/16), Ministre des Finances et des Comptes publics/Marc Lassus (C-421/16)
(Cauzele conexate C-327/16 și C-421/16) (1)
((Trimitere preliminară - Impozitare directă - Libertatea de stabilire - Fuziuni, scindări, cesionări de active și schimburi de acțiuni între societăți din state diferite - Directiva 90/434/CEE - Articolul 8 - Operațiune de schimb de titluri - Plusvalori aferente acestei operațiuni - Amânarea impozitării - Pierderi la momentul cesiunii ulterioare a titlurilor primite - Competență de impozitare a statului de reședință - Diferență de tratament - Justificare - Menținerea repartizării competenței fiscale între statele membre))
(2018/C 166/07)
Limba de procedură: franceza
Instanța de trimitere
Conseil d'État
Părțile din procedura principală
Recurenți: Marc Jacob (C-327/16), Ministre des Finances et des Comptes publics (C-421/16)
Intimați: Ministre des Finances et des Comptes publics (C-327/16), Marc Lassus (C-421/16)
Dispozitivul
1)
Articolul 8 din Directiva 90/434/CEE a Consiliului din 23 iulie 1990 privind regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, scindărilor, cesionării de active și schimburilor de acțiuni între societățile din diferite state membre, astfel cum a fost modificată prin Actul privind condițiile de aderare a Regatului Norvegiei, a Republicii Austria, a Republicii Finlanda și a Regatului Suediei, adaptat prin Decizia 95/1/CE, Euratom, CECO a Consiliului Uniunii Europene din 1 ianuarie 1995, trebuie interpretat în sensul că nu se opune legislației unui stat membru în temeiul căreia plusvaloarea rezultată dintr-o operațiune de schimb de titluri care intră sub incidența acestei directive este constatată cu ocazia acestei operațiuni, însă impozitarea sa este amânată până în anul în cursul căruia intervine evenimentul care pune capăt acestei amânări a impozitării, în speță cesiunea titlurilor primite în schimb.
2)
Articolul 8 din Directiva 90/434, astfel cum a fost modificat prin Actul privind condițiile de aderare a Regatului Norvegiei, a Republicii Austria, a Republicii Finlanda și a Regatului Suediei, adaptat prin Decizia 95/1, trebuie interpretat în sensul că nu se opune legislației unui stat membru care prevede impozitarea plusvalorii aferente unei operațiuni de schimb de titluri, aflată în regim de amânare a impozitării, la momentul cesiunii ulterioare a titlurilor primite în schimb, deși această cesiune nu intră în competența fiscală a acestui stat membru.
3)
Articolul 49 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune legislației unui stat membru care, într-o situație în care cesiunea ulterioară a unor titluri primite în schimb nu intră în competența fiscală a acestui stat membru, prevede impozitarea plusvalorii aflate în regim de amânare cu ocazia acestei cesiuni fără a ține seama de o eventuală pierdere realizată cu această ocazie, deși se ține seama de o asemenea pierdere atunci când contribuabilul deținător de titluri are reședința fiscală în statul membru respectiv la data cesiunii menționate. Revine statelor membre, cu respectarea dreptului Uniunii și, în speță, îndeosebi a libertății de stabilire, sarcina să prevadă modalități referitoare la deducerea și la calculul acestei pierderi.
(1) JO C 305, 22.8.2016.
JO C 392, 24.10.2016.
Full & Egal Universal Law Academy