19.3.2018
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 104/5
Hotărârea Curții (Camera a treia) din 25 ianuarie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesverwaltungsgericht – Germaia) – Bundesrepublik Deutschland/Aziz Hasan
(Cauza C-360/16) (1)
((Trimitere preliminară - Regulamentul (UE) nr. 604/2013 - Determinarea statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe - Procedurile și termenele prevăzute pentru formularea unei cereri de reprimire - Reîntoarcere ilegală a unui resortisant al unei țări terțe într-un stat membru care a efectuat un transfer - Articolul 24 - Procedură de reprimire - Articolul 27 - Cale de atac - Întinderea controlului jurisdicțional - Împrejurări ulterioare transferului))
(2018/C 104/06)
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Bundesverwaltungsgericht
Părțile din procedura principală
Reclamantă: Bundesrepublik Deutschland
Pârât: Aziz Hasan
Dispozitivul
1)
Articolul 27 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid, citit în lumina considerentului (19) al acestui regulament și a articolului 47 din Cartea drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale, precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede că controlul judecătoresc al deciziei de transfer trebuie să se bazeze pe situația de fapt existentă la momentul la care a avut loc ultima ședință în fața instanței sesizate sau, în lipsa unei ședințe, la momentul la care această instanță statuează cu privire la calea de atac.
2)
Articolul 24 din Regulamentul nr. 604/2013 trebuie interpretat în sensul că, într o situație precum cea în discuție în litigiul principal, în care un resortisant al unei țări terțe, după ce a prezentat o cerere de protecție internațională în primul stat membru, a fost transferat către acest stat membru ca urmare a respingerii unei noi cereri prezentate în al doilea stat membru, apoi a revenit, fără permis de ședere, pe teritoriul celui de al doilea stat membru, acest resortisant poate face obiectul unei proceduri de reprimire și că nu este posibil să se efectueze un nou transfer al acestei persoane către primul stat membru fără să se urmeze o asemenea procedură.
3)
Articolul 24 alineatul (2) din Regulamentul nr. 604/2013 trebuie interpretat în sensul că, într o situație precum cea în discuție în litigiul principal, în care un resortisant al unei țări terțe a revenit, fără permis de ședere, pe teritoriul unui stat membru care l a transferat anterior către un alt stat membru, cererea de reprimire trebuie retrimisă în termenele prevăzute de această dispoziție și că acestea nu pot începe să curgă înainte ca statul membru solicitant să fi avut cunoștință de întoarcerea persoanei în cauză pe teritoriul său.
4)
Articolul 24 alineatul (3) din Regulamentul nr. 604/2013 trebuie interpretat în sensul că, atunci când cererea de reprimire nu este formulată în termenele prevăzute la articolul 24 alineatul (2) din acest regulament, statul membru pe teritoriul căruia se află persoana în cauză fără permis de ședere este responsabil de examinarea noii cereri de protecție internațională pe care această persoană trebuie să fie autorizată să o prezinte.
5)
Articolul 24 alineatul (3) din Regulamentul nr. 604/2013 trebuie interpretat în sensul că faptul că procedura căii de atac introduse împotriva unei decizii prin care s a respins o primă cerere de protecție internațională prezentată într un stat membru este încă pendinte nu trebuie considerat echivalent cu prezentarea unei noi cereri de protecție internațională în acest stat membru, în sensul acestei dispoziții.
6)
Articolul 24 alineatul (3) din Regulamentul nr. 604/2013 trebuie interpretat în sensul că, atunci când cererea de reprimire nu este formulată în termenele prevăzute la articolul 24 alineatul (2) din acest regulament, iar persoana în cauză nu a exercitat posibilitatea de care trebuie să dispună de a prezenta o nouă cerere de protecție internațională:
—
statul membru pe teritoriul căruia se află această persoană fără permis de ședere poate încă să formuleze o cerere de reprimire și în sensul că
—
această dispoziție nu permite transferul persoanei respective către un alt stat membru fără formularea unei astfel de cereri.
(1) JO C 343, 19.9.2016.
Full & Egal Universal Law Academy