26.2.2018
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 72/24
Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 20 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesverwaltungsgericht – Austria) – Erzeugerorganisation Tiefkühlgemüse eGen/Agrarmarkt Austria
(Cauza C-516/16) (1)
([Trimitere preliminară - Agricultură - Organizarea comună a piețelor - Program operațional în sectorul fructelor și legumelor - Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 361/2008 - Articolele 103b, 103d și 103 g - Asistență financiară din partea Uniunii Europene - Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 - Articolul 60 și anexa IX punctul 23 - Investiții realizate în exploatațiile și/sau la sediile organizației de producători - Noțiune - Încredere legitimă - Securitate juridică])
(2018/C 072/32)
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Bundesverwaltungsgericht
Părțile din procedura principală
Reclamantă: Erzeugerorganisation Tiefkühlgemüse eGen
Pârâtă: Agrarmarkt Austria
Dispozitivul
1)
Punctul 23 din anexa IX la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 al Comisiei din 7 iunie 2011 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește sectorul fructelor și legumelor și sectorul fructelor și legumelor prelucrate, în măsura în care se referă la investiții realizate „în exploatațiile și/sau la sediile organizației de producători”, trebuie interpretat în sensul că
—
simplul fapt că o investiție realizată în cadrul unui program operațional menționat la articolul 60 alineatul (1) din acest regulament este amplasată pe un teren al cărui proprietar este un terț, iar nu organizația de producători în cauză nu constituie, în principiu, în temeiul primei dispoziții menționate, un motiv de neeligibilitate pentru ajutor a cheltuielilor suportate de respectiva organizație de producători pentru investiția menționată;
—
punctul 23 din anexa IX menționată se referă la investiții realizate în exploatații și/sau la sedii care se află, atât în drept, cât și în fapt, sub controlul exclusiv al organizației de producători în cauză, astfel încât să fie exclusă orice utilizare a investițiilor menționate în beneficiul unui terț.
2)
Principiul protecției încrederii legitime trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca, în împrejurări precum cele în discuție în litigiul principal, autoritatea națională competentă, pe de o parte, să refuze plata soldului ajutorului financiar care a fost solicitat de o organizație de producători pentru o investiție considerată în cele din urmă ca fiind neeligibilă pentru acesta în temeiul punctului 23 din anexa IX la Regulamentul de punere în aplicare nr. 543/2011 și, pe de altă parte, să solicite acestei organizații de producători restituirea ajutorului deja primit pentru investiția respectivă.
3)
În împrejurări precum cele în discuție în litigiul principal, dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că, în lipsa limitării efectelor prezentei hotărâri în timp, nu se opune ca principiul securității juridice să fie luat în considerare pentru a exclude restituirea unui ajutor plătit în mod nejustificat, cu condiția ca cerințele prevăzute să fie identice cu cele prevăzute pentru recuperarea prestațiilor financiare pur naționale, ca interesul Uniunii Europene să fie luat în considerare pe deplin și ca buna-credință a beneficiarului să fie dovedită.
(1) JO C 462, 12.12.2016.