11.12.2017
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 424/11
Hotărârea Curții (Camera a treia) din 19 octombrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Hoge Raad der Nederlanden – Țările de Jos) – A/Staatssecretaris van Financiën
(Cauza C-522/16) (1)
((Trimitere preliminară - Uniunea vamală și Tariful vamal comun - Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 - Articolul 201 alineatul (3) al doilea paragraf, precum și articolul 221 alineatele (3) și (4) - Regulamentul (CEE) nr. 2777/75 - Regulamentul (CE) nr. 1484/95 - Taxe la import suplimentare - Aranjament artificial destinat evitării taxelor suplimentare datorate - Caracter fals al informațiilor care stau la baza unei declarații vamale - Persoanele care pot fi considerate responsabile pentru datoria vamală - Termen de prescripție))
(2017/C 424/15)
Limba de procedură: neerlandeza
Instanța de trimitere
Hoge Raad der Nederlanden
Părțile din procedura principală
Reclamantă: A
Pârât: Staatssecretaris van Financiën
Dispozitivul
1)
În împrejurări precum cele în discuție în litigiul principal, articolul 201 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2700/2000 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2000, trebuie interpretat în sensul că documentele a căror furnizare este impusă de articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1484/95 al Comisiei din 28 iunie 1995 de stabilire a normelor de aplicare a sistemului de drepturi de import suplimentare și de stabilire a drepturilor de import suplimentare în sectoarele cărnii de pasăre și ouălor și pentru albumina din ouă și de abrogare a Regulamentului nr. 163/67/CEE, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 684/1999 al Comisiei din 29 martie 1999, constituie informații necesare la întocmirea declarației vamale, în sensul acestei dispoziții.
2)
Articolul 201 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 2913/92, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 2700/2000, trebuie interpretat în sensul că intră sub incidența noțiunii „debitor” al datoriei vamale, în sensul acestei dispoziții, persoana fizică ce a contribuit îndeaproape și cu bună știință la conceperea și la crearea artificială a unei structuri de tranzacții comerciale precum cea în discuție în litigiul principal, care a avut ca efect diminuarea cuantumului taxelor la import legal datorate, în condițiile în care aceasta nu a comunicat ea însăși informațiile false care au servit drept bază la întocmirea declarației vamale, atunci când din împrejurări reiese că această persoană știa sau ar fi trebuit să știe în mod normal că operațiunile în cauză ale acestei structuri nu fuseseră realizate în cadrul unor tranzacții comerciale normale, ci numai cu scopul de a beneficia în mod abuziv de avantajele prevăzute de dreptul Uniunii. Împrejurarea că persoana menționată nu a procedat la conceperea și la crearea artificială a acestei structuri decât după obținerea, din partea unor experți în dreptul vamal, a unei asigurări privind legalitatea acesteia nu are nicio relevanță în această privință.
3)
Articolul 221 alineatul (4) din Regulamentul nr. 2913/92, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 2700/2000, trebuie interpretat în sensul că, în împrejurări precum cele în discuție în litigiul principal, faptul că datoria vamală la import s a născut, potrivit articolului 201 alineatul (1) din acesta, din punerea în liberă circulație a unor mărfuri supuse unor taxe la import nu este de natură, în sine, să excludă posibilitatea de a comunica debitorului cuantumul taxelor la import datorate pentru astfel de mărfuri, după expirarea termenului prevăzut la articolul 221 alineatul (3) din acest regulament, astfel cum a fost modificat.
(1) JO C 86, 20.3.2017.